Despre poetul Gheorghe Năstase, fost secretar (1961-1970) și prim-secretar al județului Argeș (1970-1973), sprijinitor major al culturii locale, am mai scris în „Jurnalul de Argeș”, prezentându-i activitatea social-politică. Revenim pentru a semnala apariția, postumă, a unei noi cărți semnate de Gheorghe Năstase.
Este vorba de volumul „Jurnal. Din zori în zori”, de apariția căruia s-au îngrijit regretatul Ion C. Hiru și Nușa Cantemir. Este a treia carte, după „Cartea Zorilor. Poeme, eseuri, meditații” și „Poeme scăldate-n zori de ziuă”. Această carte ne întărește convingerea că dacă Gheorghe Năstase și-ar fi publicat, atunci când le-a scris, poeziile, aforismele și jurnalul, altfel ar fi arătat ierarhia istoriei literare locale.
„Jurnalul” publicat acum este pe anul 1971, dar Gheorghe Năstase (13 martie 1926 – 13 mai 2001) a ținut jurnal toată viața. Cantitatea de manuscrise este impresionantă. Autorul și-a notat data și locul unde a pus pe hârtie ceva, cea mai veche poezie datând din 1 martie 1936, compusă la Predeal, când avea doar 10 ani. Ceea ce impresionează profund în acest „Jurnal” este lirismul de care dă dovadă, zi de zi, fostul prim-secretar. Iată cum „sărbătorea”, în jurnal, ziua de naștere a lui Nicolae Ceaușescu, la 26 ianuarie 1971: „Câte o stea stă într-un văl de nori, precum o floare în vârf de munte. Gând fugar: nu e Lună, nu sunt stele,/ Triste-s gândurile mele”.
Din „Jurnal” nu aflăm ce face activistul Gheorghe Năstase, ci doar ce simte, ce gândește. Până și marile evenimente sunt doar un prilej pentru exprimarea sentimentalismului său de fost copil crescut prin orfelinate. Un exemplu: „Remember 15 martie 1966. Zi de răscruce. Stau pe creasta barajului și aștept cu emoție momentul solemn. Ninge liniștit. La comanda scurtă: lăsați vana-stăvilar, se aude deodată un zgomot al cărui ecou e dus mai departe de vuietul sirenelor. Pentru prima dată, râul Argeș și-a întors fața către locurile de unde vine. Parcă-și zice: ce panoramă! Iată Negoiul! Ce veșminte frumoase au munții, cu pădurile lor de brad, de fag și de stejar…”
Ce se întâmplase la 15 martie 1966? Aflăm din ziarul „Scânteia” că a avut loc umplerea barajului Vidraru, cu o jumătate de miliard de metri cubi de apă, în prezența lui Emil Drăgănescu, ministrul energiei electrice. Nimic politic în jurnalul lui Gheorghe Năstase! Doar poezie și stări de spirit. Citindu-l, sufletul se umple de o stare de bine. Pentru cei interesați de istorie locală e frustrant, totuși. Jurnalul e de suflet, nu o cronică a vremurilor…
Citește și Un actor piteştean, şef de partid
Citește și Semnal editorial. „Douăsprezece cuvinte de inimă bună”, de dr. Adrian Tase
0 Comentarii