99% dintre organizațiile județene de partid sunt conduse de către oameni din administrație sau de oameni de afaceri. Trebuie subliniat faptul că, în spațiul public, nimeni nu știe câte partide funcționează la Pitești, când au fost înființate, de cine sunt conduse, dacă au sedii sau nu, ca să nu mai vorbim de membrii și simpatizanții acestora.
Printre aceste partide, și unul care numără fix patru membri și un simpatizant! Firește, și acest partid „de trei membri” a cerut un sediu propriu de la primărie, în baza Legii nr. 334/2006, dar nu a primit. Așa se face că președintele organizației județene și-a dat demisia de onoare, rămânând simpatizant (cel menționat mai sus).
Partidul se numește Partidul Revoluționar Creștin Democrat și, în principiu, se bazează pe așa-zișii revoluționari din Pitești, din Argeș, din România și diaspora. Dar, deh, revoluționarii sunt mai dezbinați ca oricând, în tot felul de organizații, care mai de care mai pusă pe fapte mari (intuim și că în anul 3000, urmașii-urmașilor noștri vor sărbători data de 22 decembrie 1989).
În fine, să revenim la organizația județeană Argeș a Partidului Revoluționar Creștin Democrat, formată din patru membri. Președinte a fost numit/ales actorul, solistul vocal și profesorul de actorie Robert Chelmuș, de 43 de ani. Este singurul om de cultură șef de organizație județeană de partid. Vicepreședinte este Gheorghe Petrescu, de 77 de ani, un luptător revoluționar remarcat prin fapte deosebite în comuna Domnești (revoluția de la Domnești nu se studiază încă la istorie), fost primar al comunei (1991-1996). Un alt vicepreședinte este Alexandru Oteșteanu, de 42 de ani, jurnalist, militant anticomunist în prezent, probabil și de pe băncile școlii. Al patrulea membru este Ioan-Eduard Ionescu, președintele organizației Bascov, de 28 de ani, argeșean revenit din Italia, nenăscut la revoluție, cu mamă badantă în Forli.
Președintele organizației județene, actorul Robert Chelmuș, se autointitulează „copilul ultimei revoluții române”! Iată și crezul său politic: „În decembrie 1989, când aveam doar 9 ani, părinții mei, alături de alți idealiști, luptau pe străzile însângerate ale Bucureștiului. Eu, fiul cel mare, aveam grijă de cei doi frați, unul de 6 și sora de 3 ani. Cu toții ne-am sacrificat atunci pentru o lume mai bună, mai dreaptă. Acum nu disperăm. Avem libertate, dar nu este de ajuns…”
Păcat că I.L. Caragiale nu trăiește astăzi, să imortalizeze asemenea partide revoluționare. Robert Chelmuș își poate juca în continuare rolul de președinte, deși tot nu știm cum s-a sacrificat el la revoluție, având grijă de frățiori…
Citește și Generalul Milea a fost omagiat la Lereşti
0 Comentarii