# Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei (XXIV). Singura instituție din România rămasă complet nereformată este pe cale să iasă din inerția păguboasă, ca să nu spunem monstruoasă, în care se află de veacuri întregi. Este vorba, cum bine v-ați dat seama, de Biserică, acolo unde dogmatismul religios a devenit paravan pentru o organizare clericală de tip feudal, prin care înaltele fețe bisericești, reunite în Sfântul Sinod ca într-un fel de Mare Stat Major al Armatei, supun slujbașii de rând ai Domnului într-o ierarhie piramidală, în care ordinul venit de sus (nu de Sus!) este literă de lege. Iată însă că răsar muguri de schimbare în acest sistem împietrit, incapabil parcă să se adapteze la noile realități. Scânteia a venit de la Craiova, mai precis de pe raza Mitropoliei Olteniei, acolo unde câteva zeci de preoți mai curajoși și dornici de reformă în sistemul clerical au înființat un sindicat, denumit „Pastorul cel Bun”. O formă de asociere menită să dea mai multă organizare și coerență demersurilor lor. Evident că înființarea sindicatului a fost contestată în instanță, dar după ce tot cazul a ajuns la CEDO, preoților din sindicat li s-a dat dreptate. A trebuit să se constate la cea mai înaltă instanță a drepturilor omului că politica pumnului în gură nu se cuvine nimănui, cu atât mai puțin în Biserică. Reacția panicată și fadă a Patriarhului Daniel n-a liniștit pe nimeni, ba dimpotrivă a iritat și a întărâtat și mai tare vâlvătaia. Astfel că unda de șoc a început să se propage și în alte eparhii, înclusiv în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Unde domnește Calinic și ai săi trepăduși eparhiali, de soiul lui Caliopie, care conduc totul ca niște zbiri, de parcă ar fi ayatollahi iranieni, nu smeriți slujitori bisericești. Ca să rezumăm, ce se petrece în Mitropolia Olteniei a început și la noi, unde un grup de inițiativă, format din câteva zeci de persoane, în majoritate preoți, dar și mireni, vor să pună bazele unui sindicat, care să se afilieze, ori să colaboreze pentru o variantă mai extinsă, cu sindicatul „Pastorul cel Bun”.

O primă listă de doleanțe către arhiepiscop

Deocamdată cei care au aderat la grupul de inițiativă acționează cât se poate de discret, pentru a nu atrage prea din vreme mânia asupra lor, dar se știe sigur că din el fac parte preoți reprezentativi din toate protoieriile eparhiei, la care se adaugă și numeroși mireni, puternic atașați în activitățile bisericești. Din aproape în aproape, am reușit să aflăm și câteva din țintele pe care și le propun cei implicați, un fel de program de reformă în interiorul instituției, cu aplecare specială pentru activitatea eparhiei noastre. Se vrea în primul rând ca episcopii și arhiepiscopii să fie aleși (cu mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit, nu până când aceștia vor fi chemați la cele veșnice), de către toți reprezentanții eparhiei. De asemenea, pensionarea acestora să se facă, la fel ca pentru toți preoții, la împlinirea vârstei de pensionare. Interesantă este însă și o altă prevedere, care spune că episcopul sau arhiepiscopul care dovedește răutate și atitudini dictatoriale față de personalul clerical, să poată fi trimis la mănăstire, la rugăciune, spre îndreptarea lui și pentru a fi ferit pe viitor de asemenea ispite lumești. Se mai vrea ca administrarea eparhiei să se facă prin preoți, nu prin călugări, ultimii trebuind să se ocupe de viața monahală, nu de adunarea birurilor și de alte privilegii care îi pot sminti și îndepărta de cele sfinte. Totodată, preoții să fie salarizați de centrul eparhial, nu doar taxați și îndemnați, la rândul lor, să taxeze credincioșii din ce în ce mai săraci. În ce privește Sfântul Sinod, se cere ca preoții să aibă drept de reprezentare în această structură, ba mai mult, Sfântul Sinod să fie organizat după modelul din Grecia, cu un număr restrâns de ierarhi și nu ca acum, când la o ședință, în fața Patriarhiei zici că e parcarea de la Casa Poporului, ori parc auto de limuzine. Sigur, toate aceste doleanțe le-am aflat pe căi colaterale și este foarte posibil ca ele să fi îmbrăcat deja o formă mult mai consistentă și mai aplicată, dar aceasta n-a fost făcută încă publică. Cert este că, după Oltenia, ceva se mișcă și în eparhia Argeșului, iar lucrurile evoluează și în alte zone din țară. Imobilismul și autoritarismul care strivește Biserica de la vârf par că devin tot mai greu suportabile pentru reprezentanții clerului, unde iată că sunt și oameni care vor înnoire și adaptare la noile vremuri și realități. De altfel, sindicatul de care vorbim își propune să inițieze acțiuni consistente și pe rețelele de socializare, tocmai pentru a dovedi modernitate și, mai mult, să aibă vizibilitate într-o categorie socială, tinerii, tot mai îndepărtată de valorile credinței.

***

Sondaj printre câţiva preoţi cu notorietate

”Sunt mulți preoți tineri care au pretenții și diferite veleități”

Marin Drăgușin, preot pensionar Biserica Sf. Ioan din Pitești: ”Eu sunt pensionar și nu aș vrea să mă amestec în astfel de lucruri. Sunt așa de mulți preoți tineri care au pretenții și diferite veleități, încât aș prefera să nu discut despre aceste lucruri. Dar tind să mă detașez de astfel de idei. Las însă oameni mai competenți să comenteze astfel de lucruri…”.

”Acest sindicat a existat până în 1948”

Dumitru Nistor, preot paroh Ștefănești: ”Ideea este una perfect legală, dacă vorbim din perspectiva legii. Acest sindicat al preoților, al cântăreților și altor lucrători din cadrul Bisericii a existat până în anul 1948 în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Din anul 1948, prin noua lege, nu a mai funcționat. În momentul actual, eu nu știu dacă există vreo inițiativă pentru organizarea sau pentru reluarea activității acestui sindicat. Eu unul însă nu o să inițiez un astfel de program și nici nu o să mă înscriu într-un astfel de sindicat. În ceea ce privește motivele, aș enumera următoarele aspecte: întâi să se definitiveze și să se precizeze foarte clar statutul profesiei și al misiunii preotului. La ora actuală, acest statut nu este bine precizat! Ce este preoția? Misiune, profesie sau ocupație? Noi credem că este misiune încredințată de la cele două puteri și anume puterea divină, pentru că noi suntem chemați prin vocație, și al doilea că trebuie să fii recunoscut. Vrem ca odată pentru totdeauna Sfântul Sinod al BOR împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale să facă o încadrare perfectă și corect europeană a misiunii, profesiei sau ocupației preoților. Un al doilea motiv este că trebuie să se definitiveze statutul angajatului și angajatorului. Adică trebuie să știm foarte clar cine este angajatorul în cazul preoților de parohie și statutul angajatului. La ora actuală obligațiile sunt împărțite. O parte din salarizare, preotul o primește de la Parohie, deci de la Comitetul parohial, și altă parte de la Guvern, de la statul român. În condițiile acestea noi trebuie să știm al cui angajat este preotul. Al Consiliului parohial ori al statului român? Apoi, din acestea va decurge clar necesitatea înființării unui sindicat. Până atunci nu putem spune dacă este binevenită această idee sau dacă nu este binevenită. Aceste lucruri sunt în atenția comisiei speciale a Sfântului Sinod și au fost inițiate diverse discuții cu Ministerul Muncii…”.

”Eu aș merge pe un colegiu preoțesc consultativ”

Lucian Grigore, preot Biserica Sf. Gheorghe Pitești: ”În primul rând orice declarație luată unui preot trebuie avizată de Arhiepiscopie. Există un fond legislativ care se referă la povestea asta. Dar dacă mă întrebați în nume particular, ideea de sindicat în lumea preoțească este una foarte proastă. Sună foarte prost! Dă rău și la publicul care nu dă prin biserică, dar și la credincioșii care participă la viața bisericii. Spun asta fără ca să credeți că mă acopăr cu o declarație care să dea bine la Arhiepiscopie. Este însă necesar ca în viața bisericii să existe o consultare la nivelul tuturor structurilor ierarhiei bisericești, dar și tuturor structurilor de ocârmuire laică. Mă refer la anumite structuri bisericești din care fac parte mirenii și aș menționa Consiliul parohial sau Adunarea național bisericească… Biserica trebuie să aibă propriile mijloace de a afla care este situația reală în teritoriu. Sunt aspecte la nivelul parohiei care fac obiectul unor interese cu care Arhiepiscopia, așa cum este cazul nostru, nu are puncte de atingere. Mă refer la situația grea a preoților de la țară, a cântăreților, a personalului bisericesc. Faptul că oamenii nu-și mai fac salariile, faptul că oamenii sunt foarte bulversați de aceste nenorociri care au venit peste țară, peste biserică… Deci ideea de sindicat este una proastă, iar eu aș merge pe ideea de Colegiu preoțesc consultativ, adică un for mai mult sau mai puțin oficial unde preoții să-și spună păsurile, să găsească anumite soluții către organele ierarhice superioare… Este vorba și de refacerea anumitor amendamente la statut, adică de refacerea anumitor articole din statut care nu sună bine. Din păcate, s-a lăsat impresia pe alocuri că acest sindicat preoțesc format undeva la nivelul Mitropoliei Olteniei este unul care vine să demoleze ordinea de drept din biserică, ceea ce este fals. Oamenii au venit cu niște revendicări, mai mult despre necazurile lor de ordin familial sau chiar parohial. Ideea de greve sau mai știu eu ce nu este potrivită pentru viața bisericii, dar trebuie să existe o formulă acceptată la nivel central al bisericii, o formulă de Colegiu preoțesc, un colegiu consultativ…”.

”Eu mă consider sindicalist ca preot în biserica mea”

Constantin Onu, preot paroh Biserica Mavrodolu din Pitești: ”Să spui că faci sindicat în Biserică nu mi se pare prea potrivit. Noi să zicem că facem parte dintr-un sindicat, o societate, o întovărășie, o formă de colaborare. Că ai un cuvânt de spus în adunarea eparhială, în protopopiat, eu zic că e un sindicat. Dar nu la modul unei instituții într-o altă instituție. Nu ar fi împotriva canoanelor sau împotriva juridicului! Pe mine însă mă sperie acest termen și mi se pare nefiresc. Eu mă consider sindicalist ca preot în biserica mea!”.

”Nu încurajez grupurile acestea formate la un vis de noapte”

Eugeniu Matei, preot protopop Câmpulung Muscel: ”Nu știu de așa ceva și nu mă pot pronunța. Întâi trebuie să văd cine sunt inițiatorii, să văd ce statut crează. Dar, în ceea ce mă privește, eu nu îmbrățișez această idee, pentru că nu este o ordine și o disciplină. Adică o ordine normală, firească și responsabilă pentru insituția și menirea pe care noi o avem în lume și o disciplină a respectului cuvenit față de cei cărora Dumnezeu le-a încredințat pentru păstorire. Noi trebuie să fim un model, pentru că avem la bază modelul Mântuitorului. Aceste lucruri grupate în așa fel sunt ieșite din rânduielile canonice, din rânduielile misionare și pastorale, indiferent ce supărare ar avea cineva dintre ai noștri. Cei care sunt supărați, să vină la mine și să-mi spună de ce sunt supărați, și mă refer la colegii noștri. Nu încurajez și nu îmbrățișez grupurile acestea care se formează la un vis de noapte. Dacă a visat urât, am cartea de rugăciuni, am Psaltirea, preotul și să se așeze frumos în genunchi, să aprindem lumânarea și îi trece supărarea. Preotul are menirea lui! Grupul ăsta de reflecție care s-a pornit să facă sindicat să vină la Câmpulung Muscel și să mă întrebe pe mine! Mă interesează să-i cunosc și să-i văd!”.

”Această idee va avea răsunet şi cred că va găsi adepţi”

Constantin Mărioara, preot Biserica Sfânta Vineri: ”Nu am auzit de chestia asta. E ceva nou pentru mine. Dar eu cred că această idee va avea răsunet și cred că va găsi adepți, pentru că sunt multe lucruri care trebuie puse la punct. Poate în felul acesta se mai pun și niște lucruri la punct. O să analizez această problemă și abia apoi însă mă voi pronunța…”.

Material realizat de Mihai BĂDESCU și Marius IONEL