# Doi ziariști de la Jurnalul de Argeș au făcut parte dintr-o delegație invitată de Ministerul Turismului din Israel într-o vizită de șapte zile în Țara Sfântă.
Ce știam despre evrei? Că sunt poporul lui Isus, că sunt foarte buni negustori, că au fost gazați de naziști, că au cel mai temut serviciu secret din lume-Mossadul- și că trăiesc în deșertul Iudeii, cu permanenta amenințare a fundamentalismului arab în coaste. Ce am aflat despre ei, vreme de șapte zile cât i-am vizitat acasă, în Israel? Că sunt foarte harnici și civilizați, că trăiesc 24 de ore din 24 cu arma la picior, că nu fac nicio afacere la plesneală și că au un fel aristocratic de a fi, pornind de la gastronomia din restaurantele lor de lux și până la modul relaxat în care fac jogging la 7 dimineața, în compania câinilor de rasă, pe faleza mediteraneeană din Tel Aviv. Și încă ceva esențial despre evrei: istoria lor zbuciumată i-a învățat să nu se bazeze pe nimeni, decât pe ei, și că trebuie să fie capabili să se apere singuri, în cazul în care până și aliatul lor cel mai consecvent, SUA, ar fi pus în situația de a-i părăsi la un moment dat.
Israel – ţara care măcar o dată în viaţă trebuie vizitată
Între 8-14 decembrie, Ministerul Turismului din Israel, prin directorul Departamentului pentru Europa Centrală şi de Sud, Yehuda Shen, a invitat o delegație de nouă ziariști români, atât din presa națională, cât și locală, să viziteze Țara Sfântă. Un rol crucial în organizarea vizitei l-a avut Lizzie Schwartz, o evreică cu suflet mare stabilită pe meleaguri muscelene, la Lerești, manager al firmei de turism Ahalan Olympus Ltd, dar și o mare promotoare a frumuseților Israelului în rândul publicului din România. Prin urmare, pe baza invitațiilor de la Ministerul de Turism al Israelului și cu biletele de avion sponsorizate de compania El Al (Spre cer) în buzunar, cei nouă jurnaliști ne-am îmbarcat joia trecută, pe 8 decembrie, de pe aeroportul Henri Coandă. Programul făcut de gazdele noastre a fost conceput de așa manieră încât să putem acoperi, în cele șapte zile ale vizitei, cam 80% din teritoriul israelian, mai puțin stațiunea sudică de la Marea Roșie, și asta din cauza distanței (trebuia să traversăm deșertul), dar și a situației relativ delicate de la granița cu Egiptul. Ca să rezum, cu un program foarte strâns, dar relaxant în același timp, am putut vedea cam tot ceea ce poate vedea un turist în Israel: de la partea pentru suflet pe care ți-o relevă Țara Sfântă în Cetatea Ierusalimului, până la cea pentru trup pe care ți-o oferă stațiunile de relaxare și Spa de la Marea Moartă sau viața de noapte din Tel Aviv, supranumit și orașul care nu doarme niciodată. De altfel, ”Israelul – o țară pentru trup și pentru suflet”, este unul dintre principiile pe care se și bazează Ministerul Turismului și directorul Yehuda Shen în toate programele sale de promovare a Țării Sfinte. Este greu de cuprins în doar câteva cuvinte tot ceea ce am putut vedea şi trăi deoarece fiecare părticică a Israelului respiră un aer sfânt, de vechi şi de nou deopotrivă.
Au fost şapte zile arhipline care au debutat la Ierusalim cu un pelerinaj la locurile Sfinte – Via Dolorosa (Drumul Crucii – cu punct terminus la Mormântul Sfânt de pe Golgota), dar și la Zidul Plângerii sau în Cartierul Creștin și cel Evreiesc. Tot la Ierusalim am vizitat Memorialul Holocaustului – Yad Vashem, dar și Bazarul Musulman, orașul subteran și ruinele romane. Am coborât apoi spre Iordania și am dormit o noapte la Marea Moartă, la 400 m sub nivelul oceanului, într-o stațiune exclusivistă ridicată în plin deșert. În a treia zi am pornit spre nord, spre orașul Tiberias, port la Marea Galileii și foarte aproape de Înălțimile Golan și granița cu Siria. Am vizitat biserica de pe Muntele Fericirii, locul unde a poposit Isus, apoi Muntele Tabor, Canaa Galilleia și orașul Nazareth, după care ne-am botezat în Iordan, iar apoi am vizitat Muzeul Marțipanului. În a patra zi am pornit spre Haifa, important port la Mediterana cu renumitele sale Grădini Bahai, apoi am pornit către Akko (Acre), port fenician la Marea Mediterană și oraș antic aflat în patrimoniul Unesco, principalul loc unde debarcau cruciații. Ultimele două zile au fost rezervate pentru Tel Aviv, cu tot ceea ce înseamnă el, viață de noapte, hoteluri de lux, restaurante mustind de turiști veniți din toată lumea sau galerii comerciale pline ochi și care sfidau orice idee de criză. Cel puțin în Israel, și cu precădere la Tel Aviv, n-am avut niciun moment sentimentul că evreii se află în recesiune. Problema lor o reprezintă mai curând ce se întâmplă la granițele lor, cu egiptenii, cu sirienii, în niciun caz banii, pentru că știu să facă bani și din piatra deșertului, după cum am văzut în Kibbutz-ul ridicat la Ein Gedi, pe malul Mării Moarte. La întoarcerea acasă, primul sentiment pe care l-am avut, eu și colega mea, Ioana Ștefan (cu care am reprezentat Jurnalul de Argeș în această vizită organizată sub auspiciile guvernului israelian) a fost că trebuie să ne reîntoarcem, cândva, în Ţara Sfântă. O ţară pe care, măcar o dată în viaţă, trebuie să o vizitezi ca s-o înțelegi cu adevărat.
Gabriel Grigore, Ioana Ştefan
0 Comentarii