Să nu uităm de cei care au mutilat primii Memorialul „Închisoarea Piteşti”

Mi se pare ușor ipocrit strigătul de sirenă cu mistria în mână al Mariei Axinte, fiica mult căutatului de fisc și de alți creditori Gheorghe Axinte, celebrul constructor care a făcut avere atât sub Adrian Miuțescu, cât și sub Constantin Nicolescu. În numele unui demers altfel corect, inițiat în numele Fundației ”Memorialul Închisoarea Pitești”, acela de a nu da undă verde demolării unuia dintre imobilele în care a funcționat pușcăria făcută cunoscută în toată lumea de Virgil Ierunca în cartea ”Fenomenul Pitești”, domnișoara Axinte uită un lucru. Că familia sa a fost prima care a intervenit grosolan în structura de monument de patrimoniu a actualului Memorial. În urmă cu un deceniu, Gheorghe Axinte, patronul firmei Argecom, a distrus pur și simplu ”Camera 4 Spital” din cadrul fostei pușcării. Atât l-a dus mintea pe asfaltator, să transforme în paraclis, în memoria fiului care se sinucisese, unul dintre simbolurile aberantului fenomen de reeducare prin tortură.

Spre aducere aminte, iată ce declara în Jurnalul de Argeș, la vârsta de 90 de ani, dl Aristide Ionescu, unul dintre puținii supraviețuitori ai Experimentului Pitești. Era pe data de 28 septembrie 2012, imediat după ce fostul deținut politic vizitase fosta închisoare: „În Camera 4 – Spital au murit 50 de deţinuţi. Această cameră era cea mai mare încăpere din închisoare. Şi deşi e declarat muzeu de interes naţional, proprietarul, omul de afaceri Gheorghe Axinte, a transformat-o în paraclis şi ţine aici slujbă cu un preot. Aici erau turnătorii şi torţionarii. Tocmai această cameră au transformat-o. De ce? Ca să nu cunoască generaţiile următoare ceea ce s-a întâmplat aici!”. Tulburător, nu?

Citește și Calinic, în vizită pe şantierul bisericii de la Închisoarea Piteşti

Citește și O fostă deţinută vorbeşte, la Închisoarea Pitești, despre calvarul din temniţele comuniste

Domnișoara Maria Axinte, care are memorie selectivă, cere acum președintelui Iohannis, premierului Ciucă și ministrului Romașcanu de la Cultură să dispună procedura de clasare de urgență a întregului ansamblu de imobile care alcătuiesc Memorialul ”Închisoarea Pitești”. Asta în contextul în care mai există un corp de clădire al fostei închisori ( ”Celularul”, cum era numit de către deținuți), transformat de aproape 20 de ani în sediu de birouri al firmei Conarg. Informația că cei de la Conarg ar dori să demoleze acest corp de clădire, ai cărui proprietari de altfel și sunt, au alarmat-o pe domnișoara Axinte și nu numai pe ea. Corect! Însă n-ar fi la fel de corect ca domnișoarea Axinte să-și pună cenușă în cap și să ceară scuze publice pentru că familia ei a chiuretat acest monument de patrimoniu cu vreo zece ani înainte ca Vișoiu și Conarg să dorească să demoleze o parte din el ca să facă un bloc? Iar dacă ne aducem aminte, și ne aducem bine, pe când era în bani, în urmă cu mai bine de un deceniu, Gheorghe Axinte chiar a construit un bloc de locuințe la circa 100 de metri de clădirea memorialului, adică în același sit.

Concluzia? E bine că, măcar acum, există preocupare ca Memorialul ”Închisoarea Pitești” să fie protejat și conservat. Dar trebuie spus, totodată, și adevărul despre barbarii care l-au mutilat primii.
La fel de ipocrită mi se pare și atitudinea afectată și preocupată din prezent a directorului de la Cultură, Cristian Cocea. Un cameleon. Care, ce să vezi, era director (și încă de vreo patru ani) în 2012, atunci când asfaltatorul Gheorghe Axinte a distrus Camera 4 Spital ca s-o facă paraclis. Cristian Cocea a tăcut mâlc atunci, iar acum îngroașă din obraz și speră că oamenii nu mai au memorie. Ba uite că au!

Citește și Muzeul Comunismului pentru copii, la Memorialul Închisoarea Pitești