Toate guvernele din tranziție, întreaga clasă politică ajunsă la putere, acuză populația din stratul condus că nu face altceva decât să se văicărească, să se plângă, să se lamenteze. Nu e ceva nou. De fapt, se pune pe discul patefonului aceeași placă veche, uzată și crăpată de pe vremea dictaturii. Vinovați, pe atunci, pentru cozile de la miez de noapte de la ușile magazinelor alimentare și alte aspecte dramatico-hilare erau bătrânii clevetitori care nu aveau ce face. Chiar se cocea o inițiativă ca pensionarii și toți cei nemulțumiți de rațiile științifice să fie scoși din marile orașe și izolați în colonii de barăci. Până una alta, cantinele mastodont (pe care ei, nesătuii, le numeau cantinele foamei). Cea de la Pitești era proiectată pentru zeci de mii de porții pe serie.
De ce scâncește, mârâie și se jelește ca o babă afurisită poporul de jos? Închipuiri. Năluciri. Pe care le numesc sărăcire, foamete, frig, pensie și salarii mici, lipsa locurilor de muncă, disponibilizări, privatizări păguboase, licitații frauduloase, boli (aici chiar suntem campioni), reducerea paturilor în spitale, coplata, proiectul de servicii medicale, taxe și impozite… Speranța e ultima care moare… Reanimată în toate campaniile electorale, intră în comă în intervalele dintre alegeri. Acum se află din nou în agonie. Și iar cei care au luat puterea o socotesc un bolnav închipuit…
Dar ce fel de doctori sunt ei? Cât sunt de școliți? De pregătiți? De experimentați? De bine intenționați?
Un ministru la transporturi, socotit excelent, lucru dovedit în afaceri în care a vândut statului grămezi de utilaje vechi și uzate la prețuri exorbitante. După o ministereasă care salva locomotivele căzute pe șine cu crengi rupte din copaci ca pe niște vaci leșinate. După un ministru, fost lider al sindicatelor, pe care le-a trădat. Propus altul care a mai fost pe acest scaun și a băgat CFR-ul în faliment. Și toți câți au trecut pe aici au cheltuit milioane de la bugetul statului, de la gura săracului. Veniseră acum cu unul care a condus vămile tocmai când ele erau făcute ciur pentru autotrenurile clandestine cu mărfuri de contrabandă. În sfârșit instalată o juristă europarlamentară, care nu călătorea nici cu trenul, nici cu autobuzul, nici pe șosele desfundate și neasfaltate. Care nu are altă experiență în transporturi decât încrederea celor care au nominalizat-o.
Și un ministru la învățământ care avea meritul că nu își putuse lua bacalaureatul la vârsta adolescenței. Și altul la finanțe care avea experiența de contabil într-un CAP. Și o doamnă ministru la turism cu meritul că avea sandale și geantă din străinătate și putea să pozeze cu frunza de arțar canadian în locul tradiționalei foi de viță de vie sau de smochin. Și alt ministru, tot de la turism, care luase inițiativa să planteze plajele cu eucalipți, palmieri, bambuși și cactuși, ca să aducă ecuatorul și tropicul la Marea Neagră cu arbori din pădurile maimuțelor cățărătoare. Și un fost plutonier major la manutanță sau furier, pus să facă ordine în sistemul sanitar.
Și ca să ne oprim mai pe la începutul listei, un premier din tagma vizionarilor care zărea o luminiță la un căpătâi de tunel. Și cel care vedea în industria românească numai o grămadă de fiare vechi. Și unul dovedit ca bun conducător pentru că era un pasionat copilot în curse de automobile. Și un prezident remarcat dintre cei care se aflau la cârma unui vas de mare tonaj, în curse internaționale, pe vremea când se făcea comerț clandestin cu blugi și cafea…
Iată doctorii care au luat puterea ca să vindece România. Ei dau consultații, ei pun diagnostice, ei prescriu terapia.
Doctori fără diplomă. Fără calificare. Fără practică. Fără experiență. Care repetă de la guvernare la guvernare aceleași principii, metode și soluții: disponibilizări, blocări de posturi, vânzări numite privatizări excepționale, împrumuturi, taxe și impozite.
Grijă pentru clientelă, pentru prieteni, pentru rude, pentru odrasle. Pentru viitorul familiei.
România zace. Nu se preface!…
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii