Ion C. Petrescu (foto stânga), născut la 26 ianuarie 1892, în comuna Stâlpeni, satul Rădești, județul Argeș, și decedat la 15 martie 1967, la București, fost învățător, profesor universitar și înalt funcționar român, și Marin Mihalcea, dirijor al “Doinei Argeşului” din anul 2000 și până la pensionare, în 10 ianuarie 2013, sunt personalitățile mai puțin cunoscute din Argeș pe care le prezentăm în cele ce urmează.

Fost subsecretar de stat la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor

Ion Petrescu s-a distins ca un teoretician și un înflăcărat promotor al ”școlii active”, fiind considerat unul dintre cei mai însemnați reprezentanți ai școlii românești interbelice. El este cel de-al doilea copil din cei cinci ai lui Constantin Petrescu, primul învățător cu școală normală stabilit între timp în satul Rădești, comuna Stâlpeni, și fratele Victoriei Petrescu, învățătoare, traducătoare și autoare de lucrări pedagogice, distinsă cu Titlul de ”Profesor emerit”.

Citește și Ziua Drapelului Național, celebrată la Pitești. Prefectul, primarul și alți reprezenanți ai județului au fost prezenți la eveniment

Ion Petrescu termină școala în satul unde locuiește și reușește să obțină o bursă în cadrul Școlii Normale ”Carol I” din Câmpulung Muscel, pe care o frecventează până în anul 1912. După absolvirea Școlii Normale, este numit învățător, gradul II, la Școala Primară din Mihăiești – Muscel. Alături de colegul său, învățătorul Gheorghe I. Cristescu, înființează coruri școlare și bisericești și ajută la înființarea Băncii Populare ”Biruința’”. Între timp, absolvă cursurile Școlii de ofițeri în rezervă și este mobilizat ca locotenent în rezervă, participând la Primul Război Mondial, în luptele din Dobrogea și la cele din zona Dragoslavele-Mateiaș. Se refugiază în Moldova, participă la luptele de la Mărăști și Mărășești din vara anului 1917, căzând prizonier în bătălia de la Dealul Porcilor. Este trimis în Germania și internat într-un lagăr aflat pe o insulă în Marea Baltică. După Pacea de la București (7 mai 1918), revine în țară și își reia activitatea de dacăl la Școala Primară din Rădești. Din 1919 devine student al Facultății de Filozofie și Litere din cadrul Universității București, atrăgându-și simpatia profesorului universitar G.G. Antonescu. În anul 1922 obține licența în filozofie, iar în anul 1923, licența în drept. Din anul 1924 obține doctoratul în filozofie și litere, cu mențiunea ”Magna cum laudae”, cu teza despre ”Școala progresistă”, pe care o publică, în primă ediție, în anul 1926. Este numit asistent universitar la catedra de Pedagogie teoretică, condusă de profesorul G.G. Antonescu. În studiile și lucrările sale încearcă să cuprindă fenomenul pedagogic în toată complexitatea lui. Cele mai importante studii și lucrări ale sale au ca scop punerea unor fundamente ale pedagogiei și clarificarea unor probleme esențiale ale acesteia.

28 iunie 1940 – Zi de doliu național. României i s-a răpit Basarabia

Studiază la: Leipzig, 1927-1928; Jena, 1928-1931; Hamburg, 1930; Dresda, 1931; Paris, 1932, 1934, 1938; Berlin, 1935; Bielefeld și Freiburg, 1936. Între anii 1938 și 1940 a fost directorul Seminarului Pedagogic Universitar, obține titlul de profesor universitar și funcția de director de studii la Școala Normală Superioară din București. În periodada 1940-1947 a îndeplinit funcția de profesor de pedagogie socială la Universitatea București.

Alte funcții: profesor de psihologie și pedagogie la Academia de Înalte Studii Agronomice, la Școala Militară de Geniu; membru în comitetul de direcție al revistelor ”Atheneum” și ,,Revista generală a învățământului”; unul din membrii fondatori ai revistei ”Muscelul nostrum”, care a apărut la Câmpulung între 1929 și 1942; membru al Institutului de Științe Sociale; membru titular al Academiei de Științe a României (6 iunie 1939). A fost subsecretar de stat la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor (4 decembrie 1941-23 august 1944).
A murit în anul 1967, la București, și este înmormântat în satul Rădești, județul Argeș, alături de tatăl său și de alți membri ai familiei.

Citește și Fonduri insuficiente pentru amenajarea Casei Memoriale „Elisabeta Rizea”

Elev al ”magicianului” Willy Brucker, devenit dirijor al Orchestrei ”Doina Argeșului”

Marin Mihalcea s-a născut la 1 iunie 1948, în comuna Moşoaia, județul Argeş, și a decedat la 3 octombrie 2021, la Pitești. A fost un ultim autentic şi desăvârşit lăutar al prestigioaselor colective artistice care s-au succedat în Orchestra ”Doina Argeşului” în zecile de ani de existenţă artistică. A reuşit să impună, peste vremuri, mai tinerilor săi colegi tehnica sa interpretativă de adevărat virtuoz al viorii populare şi de permanent concert-maistru al doinaşilor, consacrat prin forţa fizică şi vigoarea interpretărilor solistice extrem de rapide a pasajelor muzicale de orice fel. Prin muncă asiduă a reuşit să unească perfecţiunea tehnicii instrumentale cu autenticul izvorului de inspiraţie, dând o complexitate specială şi dificilă sârbelor, unguricilor, brâurilor şi jocurilor căluşăreşti.

Elev al “magicianului” Willy Brucker, devine, rând pe rând, ucenic, colaborator, violonist, solist-instrumentist, concert-maistru, poziţie din care, în anul 2000, va prelua şi calitatea de dirijor al ”Doinei Argeşului”, până la pensionare, în 10 ianuarie 2013. Aproape de la început a fost tratat ca prim-violonist de către dirijorii cu care s-a confruntat: Gheorghe Moreanu, Emil Tănase, Dorel Manea, Florian Economu, perfecţionându-şi arta interpretativă, orchestrativă şi dirijorală alături de marii maeştri ai genului: Constantin Arvinte, Ionel Budişteanu, Gheorghe Zamfir, Nicuşor Predescu, Paraschiv Oprea, Tudor Pană.
S-a remarcat în mod deosebit în executarea corectă şi conştiincioasă a programelor orchestrei, îmbunătăţindu-și necontenit modul profesionist de exprimare, fiind un bun cititor de note. În 2011 primește distincția de ”Fiu al Argeșului”.

Citește și Tabăra de pictură naivă a artistului plastic Robert Ciobanu, la final

Beneficiarul unei memorii excepţionale, şi-a însuşit perfect repertoriile soliştilor, instrumentiştilor, dar şi ale ansamblurilor coregrafice argeşene. În deceniile care s-au scurs, atât ca instrumentist, concert-maistru şi ca dirijor, avea să-i acompanieze şi să-i ajute la imprimări pe marii solişti ai României (Irina Loghin, Maria Ciobanu, Ion Dolănescu etc.), dar şi pe colegii de la “Doina Argeşului” (Nelu Păun, Nineta Popa Ionescu, Mariana Ionescu Căpitănescu, Iosefina Preda, Nicolae Martin, Cristina Turcu-Preda, Daniela Cernea, Valentin Grigorescu etc.) sau pe solişti vocali necunoscuţi, aflaţi în pragul debutului artistic.
Deşi a creat orchestraţiile speciale şi compoziţii originale pentru albumele muzicale ale multor solişti locali şi naţionali, Marin Mihalcea nu a lăsat posterităţii piese instrumentale proprii. Ansamblul profesionist “Dorul” şi Orchestra “Doina Argeşului” au beneficiat din plin de activitatea dirijorală a fostului conducător şi orchestrator al ansamblurilor de renume din Argeș.

Citește și Atracţii turistice de interes naţional de la Costeşti, Bughea de Sus şi Bârla