# Prof. dr. ing. Gheorghe Şerban explică de ce candidează la funcţia de rector al Universităţii Piteşti.

# Cum v-a venit ideea de a candida la funcția de rector?
– Au fost foarte mulți colegi care mi-au sugerat să fac acest lucru. Apoi, eu am în spate o anumită activitate și sunt o serie întreagă de motivații care îmi argumentează candidatura. Eu am prezentat această argumentație chiar în planul managerial și am în spate o activitate profesională, mă refer la activitatea didactică și de cercetare, suficient de bogată și recomandată, de-a lungul anilor, de calificative corespunzătoare. Vreau să vă spun că am făcut parte din elite și în liceu și în facultate. Apoi, am în spate o experiență de manager, și când afirm asta mă refer la Facultatea de electronică și electromecanică pe care am luat-o de la zero. Practic, începutul mandatului meu de decan, 2000-2004, a coincis cu anul înființării facultății. Am demarat procesul organizatoric la nivelul facultății, asta însemnând fluxurile operaționale care au fost puse la punct până la cel mai mic amănunt.
# M-ați făcut curios. Unde se află acum Facultatea de Electronică?
– Facultatea s-a dezvoltat și este, în acest moment, una dintre facultățile de top ale universității noastre.
# Este suficient un mandat de decan ca să aspirați la ditamai funcția?
– Mai departe au fost două mandate de prorector, este vorba de prorector responsabil de activitatea de cercetare. Iar realizările din cele două mandate sunt remarcabile.
# Pe partea de cercetare, ați cam fost criticat.
– Știu că există și oameni care mă critică, însă eu consider că nu trebuie să răspund la aceste atacuri. Răspunsul la această întrebare este relativ ușor de demontat. În primul rând, în zona asta a prorectoratului responsabil cu cercetarea, trebuie să asigurăm condițiile pentru cercetare. La rândul meu fac cercetare și am un palmares bogat. Palmaresul întregii universități, output-ul științific al întregii universități înseamnă suma, cumulul realizărilor științifice ale tuturor colegilor. Care a fost rolul meu? În primul rând, de câțiva ani am pus la punct accesul la surse bibliografice on-line, asta înseamnă accesul la reviste științifice de top din lume, pentru membrii comunității noastre academice. De fapt, cercetarea se măsoară prin mai multe căi. Cei care se implică în scrierea și publicarea de articole științifice sunt luați în calcul doar dacă acele articole ajung în reviste de elită, care au un grad de impact. Ei bine, pentru a putea să găsești o publicație științifică în care poți să publici, pentru că și aici este o problemă, este bine să ai un spectru de reviste la îndemână în care să vezi care este problematica tratată, care este nivelul publicației respective, să ai contact cu editorii și, de asemenea, să vezi conținutul revistei respective. Practic, vorbim despre o bibliotecă pe care o poți accesa fără să pleci din birou. Și acesta este unul dintre aspectele nemaipomenit de importante.
# Mai departe?
– Al doilea lucru. Începând cu primul mandat, eu mi-am dat seama că ideea creșterii performanței înseamnă în primul rând urmărirea producției științifice și stimularea acestei comunități academice prin publicitatea autorului acelei publicații. Și am început un proces de realizare a unei baze de date cu toate rezultatele științifice ale universității noastre și de câte ori a fost cazul, am făcut publice aceste rezultate evidențiind atât cercetătorii care au obținut rezultate științifice deosebite, cât și facultățile, respectiv catedrele cu evoluții deosebite. Practic, s-a creat un clasament, și cei de la coadă și-au dat seama că pentru a înainta în top trebuie un output științific suficient de mare. Asta ține de managementul cercetării. Am încercat și zic eu că am reușit ca partea legată de administrație, legată de mersul hârtiilor pentru cei implicați în contracte de cercetare să fie cât mai lin. Am încercat să elimin lanțul birocratic și să liniarizez acest traseu astfel încât cercetătorul să nu fie stresat de fenomenul respectiv. Încă un lucru. Am făcut publicitate când au apărut competiții de cercetare, întrucât, de mai bine de 15 ani, cercetarea subvenționată se face pe bază de competiție. Asta înseamnă informarea membrilor comunității asupra competițiilor care apar. Tot legat de acest lucru am inițiat niște sesiuni științifice la care i-am invitat pe tinerii cercetători din Universitate în ideea de a asista la seminarii în care cei care predau erau cadre didactice tinere, nu numai seniori care au reușit în acest proces de obținere a contractelor de cercetare. O inițiativă de succes, în sensul că foarte mulți nu știau care sunt pașii necesari pentru a participa la o competiție de cercetare. Practic, aceste seminarii științifice și, evident, rezultatul lor i-a stimulat și i-a ajutat să iasă în față pe cei care au obținut contracte de cercetare, dar și pe tinerii care au asistat.
# Cine știe de toate acestea?
– Toate aceste acțiuni trebuie să conducă la un output științific, măsurabil. Vă dau ca exemplu site-ul Ad Astra, acolo unde se publică cartea albă a cercetării din România. Există indicatori prin care cuantifică calitatea cercetării, iar aceștia demonstrează că suntem în fața ASE și a unor universități cum ar fi „Ștefan cel Mare” din Suceava, „Ovidius” din Constanța sau Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești. E adevărat, sunt universități care ne-au depășit, însă toți sunt conștienți că trebuie să-i depășim.

”Sunt piteștean înrădăcinat și vreau să duc universitatea cât mai sus cu putință”

# Enumerând tot acest noian de realizări și activități vreți să vă înțepați contracandidații, nu?
– Nu vreau să atac pe nimeni, nu sunt omul care să facă asta. Îmi place să fiu fair-play!
# Și totuși, la ce vă mai trebuia funcția de rector? Sunteți un om realizat inclusiv financiar. Aveți multe case, multe conturi…
– Mă bucur că m-ați întrebat acest lucru, pentru că am văzut că sunt caracterizat drept un magnat. Realitatea este însă alta. Nu sunt magnat și pot oricând să explic și să justific așa-zisa avere. Unul dintre cele trei apartamente de care s-a vorbit provine de la soție, altul l-am cumpărat și încă unul l-am moștenit. Dacă vedeți ce suprafață au și în ce zone se află, n-o să se mai spună că sunt magnat. În ceea ce privește sumele de bani nu pot spune decât că acestea se justifică prin prisma poziției pe care o am în universitate.
# Pe ce vă bazați cel mai mult la aceste alegeri?
– Mă bazez, în primul rând, pe planul managerial pe care l-am elaborat. Este unul solid, complex și care se pliază pe nevoile universității noastre. Nu în ultimul rând, un alt atu al meu este fidelitatea față de această instituție de învățământ superior. Am venit aici în 1985, atunci când predam la forma „plata cu ora”, și sunt primul angajat cu normă întreagă la Facultatea de electronică. Puteam să plec la București, dar am renunțat. Sunt un patriot local, sunt ca Dobrin, care n-a jucat decât la FC Argeș. Sunt piteștean înrădăcinat și vreau să duc universitatea cât mai sus cu putință, de fapt acolo unde îi este locul.
# Ce calități credeți că vă recomandă pentru a fi rectorul Universității de Stat?
– Prin poziția mea am fost transparent și consider că e una dintre calități. De altfel, dacă voi câștiga, așa și vreau să conduc, transparent. Actul de management nu poate fi decât transparent și, oricum, nu rectorul e cel care ia decizii. Procesul de conducere e mai nuanțat, există un Senat… În plus, ca să revin, sunt un om al dialogului, mă înțeleg cu toată lumea. Știu și ce este aceea o stare conflictuală și ce trebuie făcut pentru a dezamorsa astfel de situații tensionate. De asemenea, sunt un om căruia îi place să facă lucruri de calitate. De fapt, fiecare trebuie să aibă în vedere să facă lucrurile de calitate, să ne placă și nouă. Și să dispară sintagma merge și-așa! Mie îmi place să fac lucrurile până la capăt.

„Rectorul Barbu este o personalitate”

# De ce se tot spune că sunteți omul lui Gheorghe Barbu?
– Trebuie să recunosc că domnul Gheorghe Barbu este o personalitate, se află cumva pe un postament, are foarte multe calități, iar existența campusului universitar i se datorează. Însă vreau să subliniez că, dacă dânsul m-ar susține, n-ar face-o decât datorită realizărilor mele. Și încă ceva! Nu sunt subordonat rectorului Barbu. Mă pun în slujba oamenilor de aici.
# Cu ce credeți că sunteți mai bun decât contracandidații dumneavoastră?
– De când sunt în universitate m-am ocupat de foarte multe activități, chiar și dincolo de responsabilitățile pe care le-am avut. Am experiență managerială, ceilalți nu știu tot ce se întâmplă, nu cunosc toate fluxurile operaționale. Sunt atâtea probleme pe care un candidat venit doar de la o facultate nu le cunoaște. Eu știu și probleme de achiziții, de personal, de salarizare, cunosc fluxul financiar, indicatorii de management. În concluzie, experiența mă propune pentru funcția de rector. Am trăit istoria acestei universități și nu vreau să apară sincope după mandatul domnului Barbu.
# V-ați gândit la echipa cu care veți lucra?
– La nivel de rectorat voi colabora cu Dumitru Chirleșan pe relații internaționale și cu domnul Gheorghe Bănică pentru activitatea didactică. Pentru ceilalți colaboratori mă voi opri la persoane tinere, cu calități și abilități. Există o preocupare, știu exact ce trebuie făcut.
# Cu ce vreți să-i surprindeți pe contracandidați?
– Nu vreau neapărat să-i surprind, dar voi pune un accent deosebit pe practica studențească. Este vorba de un proiect managerial ce vizează viitorul studenților. Voi înființa o direcție de antreprenoriat și de urmărire. Mai concret, legăturile cu mediul socio-economic s-au rupt și intenționez să pun bazele unui parteneriat cu firme din țară. Când spun asta mă gândesc la vizite ale angajatorilor în facultăți și ale studenților în diferite firme, la stagii de practică în urma cărora să crească procentul de angajare.
# În final vă propun un exercițiu de imaginație. Dacă ați fi student sau cadru didactic și v-ați întâlni cu candidatul Gheorghe Șerban ce i-ați cere?
– Să vină cu soluții concrete și să aibă un plan concret și imediat de organizare. Să știe exact ce are de făcut și, bineînțeles, să continue lucrurile bune care s-au făcut.
Neluţu DINU