# Susține Valentin Preoteasa, noul şef al DIICOT Piteşti.
# Domnule procuror-șef, dvs ați venit de la Vâlcea, un județ în care criminalitatea informatică deține ponderea. Argeșul are alt specific, trafic de persoane, contrabandă etc. Cum veți face față acestei schimbări?
– Din punctul ăsta de vedere, trecerea nu a fost foarte grea. Pentru că, într-adevăr, la Vâlcea, cele mai multe dosare sunt cele care au ca obiect infracțiunile informatice sau cibernetice. Incluzând aici și infracțiunile care se săvârșesc cu instrumente de plată electronice. Dar în județul Vâlcea s-au instrumentat dosare care au avut și alt gen de obiect, cum ar fi traficul de persoane, crima organizată cu tot ce înseamnă șantaj, camătă, evaziune fiscală, trafic cu mașini furate, de lux sau obținute prin leasing, apoi modificate actele de proveniență și introduse în circuit. Deci nu se poate spune că acolo am avut numai infracțiunile informatice și că aici ar fi genuri de infracțiuni pe care nu le-am întâlnit. Este adevărat că fiecare județ are specificul lui. Și am observat și eu ce ziceți dvs, că există destul de multe dosare cu trafic de persoane aici, în Argeș.
# S-au înmulțit ca ciupercile după ploaie saloanele de masaj erotic, care nu sunt decât o perdea sub care se ascund prostitiția, proxenetismul și traficul de minori.
– Da, într-adevăr, pe linia asta, traficul de persoane este o infracțiune dată, de lege, în competența DIICOT. Este vorba de Legea 508/2004, legea noastră de organizare. Elementul esențial al traficului de persoane este scopul exploatării. Adică victimele trebuie să fie recrutate, găzduite, transportate, transferate în scopul exploatării pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Simpla prostituție, la victimele sau persoanele majore, nu reprezintă automat trafic de persoane. Iar pe partea de proxenetism, ar trebui să se implice și celelalte structuri de combatere a infracționalității din județul Argeș, celelalte parchete și alte structuri ale poliției.
„Voi colabora cu orice instituție care o să mă ajute să instrumentez aceste dosare”
# Aveți vreun plan strategic de colaborare și cu alte instituții pentru a stârpi acest flagel? Mă refer la ITM, Registrul Comerțului…
– Ați zis ceva de colaborare. Dacă am priceput ceva, în ăștia 20 de ani de procuratură, este faptul că nu faci nimic în afara colaborării. Trebuie să colaborezi cu oricine de bună credință și cu orice instituție care are atribuții în domenii care se învecinează cu domeniul tău. Răspunsul e afirmativ. Bineînțeles că voi colabora cu orice instituție care o să mă ajute să instrumentez aceste dosare. Dar încă o dată, că tot ați zis de saloanele de masaj erotic… Dacă acolo nu sunt minore, competența nu este obligatoriu la DIICOT. Ar trebui să se implice și alte structuri ale autorităților județene.
# Din punct de vedere al colectivului pe care l-ați găsit aici, ce puteți să-mi spuneți legat de modul în care v-ați acomodat cu noii colegi?
– Eu cred că m-am integrat bine. Și asta pentru că dorința mea – și lucrul ăsta mi l-am impus, nu știu dacă l-am simțit, dar mi l-am impus – e de a găsi la fiecare om pe care îl cunosc, fiecare nouă cunoștință, calitățile și nu neapărat defectele. Chiar dacă am așa o tendință, înăscută pot să zic, de a critica și de a acuza, totuși atunci când cunosc un om vreau să-i văd calitățile și abia la urmă, poate, defectele. Luând de la fiecare calitățile, eu cred că putem face împreună un lucru mare.
# Oricum, presupun că e vorba de colegi cu care ați mai interacționat și până acum, în cadrul serviciului teritorial.
– Ne-am mai întâlnit, sigur că da, vă dați seama că ne cunoaștem de mai multă vreme.
# Ce vă propuneți să îndepliniți în acest mandat?
– Atenția, și a noastră, și a poliției, trebuie să se concentreze mai mult pe instrumentarea dosarelor penale și nu pe activități conexe, care nu au nicio eficiență. Într-un parchet se fac mult mai multe lucruri decât instrumentarea dosarelor, decât urmărirea penală sau participarea la ședințele de judecată. Dar activitatea de bază asta este. Și dorința mea este să acord o atenție mai mare activității de bază: instrumentarea dosarelor penale.
„Presiunea care se face pe polițist se face degeaba”
# Se poate spune că ați „intrat în pâine”. Ați început cu dosare importante și de amploare?
– Mă rog, sunt dosare de crimă organizată.
# Pe ce tipuri de infracțiuni?
– Arestări au fost operate pe trafic de persoane, de când am venit eu aici. S-a sesizat instanța într-un alt dosar cu contrabandă cu țigări, cu produse accizabile și trafic de droguri. Despre cele care se află în lucru nu vă pot spune multe. Deci trafic de persoane, trafic de droguri, evaziuni fiscale, contrabandă… cam astea.
# Se fac presiuni în vreun fel asupra dvs sau a colegilor dvs, în sensul de a soluționa într-un anumit fel vreun dosar?
– Nu am cunoștință. Și astfel de presiuni nici nu cred că se mai fac. Nici din mediul politic și nici nu știu dacă s-au făcut vreodată. Dar nu cred că se fac asemenea presiuni asupra procurorilor. Pentru că legea îl protejează pe procuror, îi acordă o anumită independență, chiar și în raport cu șeful ierarhic. Ca să fie o presiune, trebuie să fie o comunicare între omul politic și procuror. N-are ce să comunice procurorul cu omul politic. Instituțional vorbind. Din punctul de vedere al profesiei. Nu au ce să comunice. Și atunci, dacă nu se stabilește această cale de comunicare, nu prea văd ce presiuni să facă. Cine-i omul politic? Omul politic trebuie să se subordoneze și el acelorași principii ca și omul de rând. Să se supună legii. Dacă a greșit, dacă a încălcat legea penală și competența este la DIICOT, fiți convinsă că va răspunde la fel cu orice alt om.
# Nici printre colegii polițiști de la Crimă Organizată nu s-au raportat încercări de influențare a deciziilor?
– Cred că știți și dvs. că procurorul, în raport cu polițistul, are mai mare răspundere pe dosarul penal. Polițistul, de fapt, este subordonat procurorului. Și întotdeauna presiunea care se face pe polițist se face degeaba. Pentru că el, polițistul, ipotetic vorbind, fie trimite cazul la procuror, fie dă vina pe procuror. „Du-te, mă, la ăla! Nu știu, mă, el a decis.” Deci el este întrucâtva protejat din punctul ăsta de vedere. El, polițistul, nu este protejat în relația cu infractorul. Pentru că el este primul care pune mâna pe acesta. Primul care se duce ca să-i spargă ușa și să-i facă percheziție. Poate mai degrabă de acolo să vină amenințarea. Și e vorba de o amenințare brutală, fizică, directă. Dar politicianul sau omul de afaceri nu are cum să… Pentru că întotdeauna polițistul este protejat de procuror, care își asumă răspunderea, potrivit legii, pentru deciziile pe care le ia.
Adriana Gândilă
0 Comentarii