Presshub. Video: Cea mai spectaculoasă lucrare din România cu bani europeni. Din culisele unei investiții de 450 milioane de euro

de | 19.08.2022 13:58 | Actualitate, Home, Politica si Administratie

Podul peste Dunăre, care va face legătura între zona Galați – Brăila cu Tulcea, este cea mai complexă lucrare de infrastructură realizată la noi în țară în ultimii trei decenii, scrie PressHUB. Nu degeaba i se spune „Golden Gate” de România.

Construcția a marcat numeroase premiere tehnologice, iar la final va fi al treilea pod ca dimensiune din Europa! Ce-i drept, investițiile făcute cu bani europeni (POIM 2014-2020) prin proiectul CNAIR sunt pe măsură – 450 milioane de euro (fără TVA) – fiind incluse atât podul cu o lungime de 2 km și o înălțime de aproape 200 metri, cât și drumurile de legătură cu o lungime de 23 kilometri.

Structura podului, arcuită peste malurile Dunării este, de acum, „parte din peisaj”. Mulți nu credeau că podul va fi realizat vreodată, dar iată-l acolo, majestuos, atrăgând privirile tuturor, încă de la mulți kilometri depărtare. Iar totul este posibil grație banilor europeni din Fondul European de Dezvoltare Regională, fără de care Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) cu greu ar fi găsit resursele pentru a susține o investiție de o asemenea anvergură.

Proiectanții au fost mai mult decât ambițioși când „au pus pe hârtie” această lucrare de investiții. Pe „cifre”, podul peste Dunăre a fost proiectat cu o lungime de 1.974 de metri – 1.120 metri – deschiderea centrală, la care se adaugă deschiderile laterale spre cele două maluri ale fluviului, de 489 de metri, respectiv 364 de metri. Suspendat de turnurile cu o înălțime de 192 metri – cele mai înalte construcții civile din România! – podul va avea o lățime de 31 metri, prevăzut cu patru benzi de circulație.

Citește și Presshub. Interviu: „Și dacă NATO s-ar implica direct în Ucraina, nici atunci nu e sigur că un război nuclear ar izbucni”

Muncitori de peste mări și țări

Constructorii care au câștigat, în 2018, licitația pentru acest proiect – compania italiană Astaldi (actualul WeBuild), respectiv japonezii de la IHI Infrastructure Systems Co.Ltd. – au început lucrul pe șantier în 2019, fiind mobilizată o mică armată de constructori, unii de aici, din România, alții veniți de peste mări și țări pentru a participa la aceste lucrări.

„În perioada construcțiilor au fost serii de ordinul sutelor de oameni, mai ales atunci când s-a lucrat, zi și noapte, în ture. S-a depășit la un moment dat și 600 – 700 de muncitori cu tot cu schimburi! Am avut personal din fel și fel de țări – începând cu Italia, Japonia, Turcia, Sri Lanka, India, chiar și din Bangladesh – dar foarte mulți au fost de aici, chiar din România, muncitori cu experiență care au mai lucrat și la alte proiecte importante.

În momentul de față suntem undeva la vreo 400 – 450 de muncitori – se lucrează atât la pod, dar se accelerează lucrările și la drumurile de acces către pod, astfel încât să respectăm țintele asumate prin proiect. Dar la aceștia se adaugă colegii din partea de administrație, de logistică, de proiectare, există un „angrenaj” complex care susține acest șantier”, ne-a explicat ing.Viorel Eșanu, responsabil cu monitorizarea lucrărilor de construcții.

Deloc de neglijat este rolul pe care și numeroșii furnizorii și subcontractorii l-au jucat în acest proiect. Oțelul folosit de constructori a venit de la Galați, de la combinatul siderurgic, cele 86 de module ce formează tablierul căii de rulare s-au realizat în șantierul naval de la Brăila, materiale de construcții au venit din carierele din Tulcea, plus nenumăratele componente venite de la furnizori din țară și străinătate.

Citește și România este a doua cea mai afectată țară de incendiile de pădure din UE

Fire de oțel cât să dai ocolul Pământului!

Noile tehnologii folosite de constructori au permis derularea unor operațiuni ”faraonice”, începând de la realizarea unor ”insule” artificiale, în albia Dunării, pe care să se sprijine cele două turnuri ale podului, până la realizarea colosalelor blocuri de ancoraj și turnarea pilonilor de susținere, urmate de ”împletirea” cablurilor din oțel și montarea tablierului viitoarei căi de rulare.

„Una dintre dificultăți a fost că ne află foarte aproape de Dunăre, atât cu blocurile de ancoraj, cât și cu cele două turnuri. Turnurile se află în zona inundabilă, din acest motiv a fost nevoie să realizăm acele ”insule”, ridicate la 2 metri peste cotele maxime pe care le pot atinge apele. O altă problemă a fost nivelul freatic, foarte înalt în zonă.

Pentru a avansa cu excavațiile am folosit un sistem special de epuizment (sistem de evacuare a apelor – n.r.) ce a cuprins 26 de foraje, fiecare cu sistem de pompe de mare capacitate, care evacuau 65-75 litri/secundă, pe foraj, pentru a putea să ajungem la cota de minus 30 – 46 metri, pentru a putea turna fundațiile și toate elementele constructive fără de care nu putea avansa lucrarea”, ne explică reprezentantul constructorului.

Au fost introduse cantități enorme de beton și fier în aceste blocuri de ancoraj și turnuri – vorbim de peste 150.000 mc de beton per ansamblu. Dar asta n-ar fi însemnat nimic dacă nu s-ar fi folosit o tehnologie nouă, precum cea a unui cofraj glisant, care a permis turnarea a câte 2,5 metri pe zi la turnurile podului. Această tehnologie a permis turnarea betonului aproape non-stop și astfel s-a putut atinge o țintă, undeva la trei luni, de turnare a ”picioarelor” podului.

Un alt element-cheie al podului îl reprezintă cablurile de susținere, realizate din fire fabricate dintr-un oțel special, adus din Japonia și garantat peste 100 de ani ca durată de viață!

Citește și Confiscarea pensiilor din Pilonul 2 este doar o chestiune de timp

Acum se lucrează la ultimele operațiuni de matisare a cablurilor principale. Puțini știu, însă, că fiecare dintre cablurile de susținere cu un diametru de 60 cm este compus din 16 mănunchiuri (toroane – n.r.), fiecare cu câte 544 de fire din oțel!

„Sunt zeci de mii de kilometri de cablu înșirați pe acest cablu, a fost necesară traversarea Dunării, folosirea unui sistem de filare aeriană, operațiuni extrem de complexe, în premieră pentru România. Partenerul nostru din Japonia s-a ocupat de aceste operațiuni, dar a avut ca forță principală de lucru și personal din România. Astfel, odată cu aceste operațiuni avem oameni care au căpătat experiență și în acest domeniu”, ne mai spune ing.Viorel Eșanu.

În total, firele din oțel folosite la realizarea cablurilor de susținere au avut o lungime de 80.000 kilometri. Cam de două ori cât… circumferința Pământului!

Citește articolul mai departe pe PressHUB.

Distribuie!

Articol scris de Mari Tudor

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.