Preotul Constantin Pârvu (26 martie 1928 – 26 iunie 2017), fost vicar administrativ patriarhal în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod și paroh al Bisericii Iancu Nou-Bălăneanu din București este unul dintre numele încrise în pomelnicul celor care îşi dorm somnul de veci spre aşteptarea învierii de obşte în Cimitirul Iancu Nou-Bălăneanu.
Născut la Buzoești-Argeș
Părintele Constantin Pârvu s-a născut în comuna Buzoești din județul Argeș, în data de 26 martie 1928, ca fiu al bunilor creștini Petre și Gherghina, într-o familie numeroasă, compusă din 13 copii, între care s-au remarcat, alături de părintele Constantin, preotul Radu Ilie, doctor în teologie la Atena, și un alt frate Ilie, rănit în luptele de la Cotul Donului și apoi erou de război, mort la datorie în anul 1944 pe frontul de la Iași, când armata sovietică a intrat în România. În anul 1956 s-a căsătorit cu profesoara Viorica Iosefina, familia fiind binecuvântată de Dumnezeu cu doi fii: avocatul Mircea Pârvu şi pianistul Daniel Ionuţ Pârvu, precum şi cu nepoți şi nepoate. A urmat şi absolvit cursurile Seminarului Teologic ”Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş, după care, între anii 1947 şi 1951, cursurile de licență la Facultatea de Teologie din cadrul Universității București (anul I), continuate la Institutul Teologic de Grad Universitar din București (anii II-IV), înființat de Patriarhul de vrednică pomenire Justinian Marina, după eliminarea teologiei din Universitate de către regimul comunist, în anul 1948.
Doctor în Teologie
Între anii 1951 şi 1954 Constantin Pârvu a frecventat, la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, cursurile de doctorat în teologie la specializarea Drept bisericesc și administrație, ca ucenic al marelui canonist, pr. prof. univ. Liviu Stan, cursuri încheiate cu susținerea și promovarea examenului oral, aprofundat de admisibilitate în anul 1955. Așa cum mărturisea într-una din cărțile publicate, pentru a se susține material pe durata studiilor, între anii 1950 şi 1955 a desfășurat activitate de cântăreț bisericesc și dirijor al corului bisericesc de la Parohia Gherghiceanu din București, precum și al altor formațiuni corale.
La 1 octombrie 1955, tânărul doctorand Constantin Pârvu răspunde chemării Patriarhului de vrednică pomenire Justinian Marina şi începe activitatea ca profesor la Seminarul Teologic de la Curtea de Argeş, de unde, la 1 noiembrie 1957, este transferat la Seminarul Teologic din București, unde activează până în anul 1959. În data de 6 ianuarie 1959, tânărul profesor Constantin Pârvu a fost hirotonit diacon, iar în data de 30 ianuarie 1959 a fost hirotonit preot pe seama Capelei Institutului Teologic de Grad Universitar din București, pentru ca apoi, în luna noiembrie 1961, să fie hirotesit duhovnic de către Episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, viitor Patriarh al României.
Apărător al drepturilor Bisericii
În cei aproape 60 de ani de slujire preoțească, părintele Constantin Pârvu a desfășurat o frumoasă activitate misionară și pastorală în București, la parohiile Parcul Călărași (1959- 1960), Oborul Nou (1960-1971) și, în ultimii 41 de ani, la Iancu Nou-Bălăneanu (1972-2013), unde a și deținut oficiul de paroh vreme de 15 ani (1993-2008), iar apoi, deși se pensionase, a rămas preot îmbisericit, fiind prezent în fiecare duminică la sfintele slujbe. De timpuriu, părintele Constantin Pârvu a desfășurat, cu devotament față de Sfânta Biserică Ortodoxă Română și fidelitate față de întâistătătorii acesteia, o bogată și intensă activitate în cadrul Cancelariei Sfântului Sinod, unde a deținut importante responsabilități: inspector general bisericesc (1966-1968), consilier patriarhal (1968-1975) și, în cele din urmă, vicar administrativ patriarhal (1976-2010), post din care se pensionează la cerere.
În cei 44 de ani de activitate administrativă, desfășurată sub directa ascultare a patru întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române, vrednicii de pomenire patriarhi Justinian Marina (1948-1977), Iustin Moisescu (1977-1986) și Teoctist Arăpașu (1986-2007), precum și a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (începând cu anul 2007), părintele Constantin Pârvu a fost martorul unor evenimente majore din istoria neamului și a Bisericii Ortodoxe, dar și un apărător demn, lucid și curajos al drepturilor Bisericii, atât în timpul dictaturii comuniste, cât și după căderea acestui regim, în anul 1989.
Citește și Expoziţia de icoane Pârvu Mutu Zugravu a ajuns la cea de-a VII-a ediţie
A contribuit la constituirea unor comunități ortodoxe române din diaspora
În cadrul activităților pe care le-a desfășurat de-a lungul timpului, din încredințarea vrednicilor de pomenire patriarhi amintiți mai sus, părintele Constantin Pârvu a avut în directă coordonare învățământul teologic, comunitățile ortodoxe române de peste hotare, schimbul de burse cu străinătatea, relațiile cu autoritățile de stat, perfecționarea clerului prin cursuri de îndrumare pastoral-misionare și conferințe preoțești, dar și serviciile administrative din cadrul Cancelariei Sfântului Sinod: Serviciul personal, Arhiva Sfântului Sinod, Biblioteca Sfântului Sinod și altele. Bun cunoscător al Sfintelor Canoane, al dreptului bisericesc și al administrației bisericeşti, a fost mereu apreciat pentru profesionalismul, hărnicia, tenacitatea și curajul de a-și exprima pozițiile chiar și în situații delicate, atât în fața autorităților bisericești, cât și a celor de stat, chiar dacă pentru unele a avut de suferit.
A iubit disciplina și ascultarea, dovadă fiind faptul că niciodată, în responsabilitățile îndeplinite, nu a abandonat lupta pentru binele Bisericii, apărând Biserica, pe ierarhii și ceilalți slujitori ai ei. Sub directa îndrumare și cu binecuvântarea patriarhilor de vrednică pomenire Justinian Marina și Iustin Moisescu, părintele Constantin Pârvu a contribuit mult, cu răbdare și migală, la constituirea unor comunități ortodoxe române din diasporă (Suedia, Germania, Franța, Italia, Belgia, Australia etc), dar și la trimiterea în străinătate la studii, prin schimbul de burse, a numeroși tineri, mulți dintre ei deveniți apoi ierarhi, profesori universitari de teologie, preoți la comunitățile ortodoxe române din diasporă sau ostenitori în administrația bisericească. De asemenea, el a făcut parte din unele delegații oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române în străinătate (Ierusalim, 1975, Echmiadzin, 1983, Muntele Athos, 1976).
Citește și Vlădeştii de Sus, biserica ctitorită de marele vistier Pârvu Vlădescu
Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler
Cu toate că a acordat mult timp desfășurării activităților administrative la Patriarhie și activităților pastorale de la parohie, părintele Constantin Pârvu a găsit răgazul necesar pentru a publica mai multe studii și articole de drept bisericesc în care s-a specializat, dar și lucrări omiletice sau reportaje. Pentru activitatea administrativă și preoțească desfășurată a fost evidențiat cu ranguri, distincții și medalii primite de la întâistătătorii Bisericii Ortodoxe Române sau ai altor Biserici Ortodoxe surori, între care amintim: rangul de iconom stavrofor (1 ianuarie 1966), Crucea Patriarhală, primită din partea patriarhilor Justinian Marina, Teoctist Arăpașu și Preafericirii Sale, Părintele Patriarh Daniel, Ordinul Sfântului Mormânt, primit de la Patriarhul Benedict al Ierusalimului (1975), Crucea Patriarhului Pimen II al Moscovei și a toată Rusia (1972), Crucea Jubiliară primită din partea Patriarhului Teoctist la împlinirea a 50 de ani de arhierie (2005).
De asemenea, a fost distins și de autoritățile de stat cu Medalia Jubiliară din 1974, precum și cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002), acordat de Președintele României. A trecut la cele veșnice la 26 iunie 2017, fiind îngropat în curtea bisericii parohiale.
În memoria credincioșilor pe care i-a păstorit în Parohia Iancu Nou-Bălăneanu vreme de aproape 41 de ani, părintele Constantin Pârvu rămâne un slujitor evlavios, un predicator elocvent, ancorat în realitățile bisericești şi sociale, şi un păstor înțelept al enoriașilor.
Sursa: ziarullumina.ro
Citește și Toma Arnăuţoiu a intrat în folclorul muscelean
0 Comentarii