Vlădeştii de Sus, biserica ctitorită de marele vistier Pârvu Vlădescu

de | 13.09.2012 09:13 | Cultură

Datată în anul 1656, pe un platou care domină, spre est, satul Vlădeştii de Sus, atestat documentar iniţial în anul 1437, într-un hrisov emis de cancelaria domnească a voievodului Vlad Dracul, Biserica „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” este învăluită în legenda încă vie a unui episod însângerat din eroica luptă a înaintaşilor pentru menţinerea neatârnării vetrei strămoşeşti. Ctitorul locaşului de cult, marele vistier Pârvu Vlădescu, prins în iţele unui complot urmărind înlăturarea de la domnie a voievodului său, Constantin Şerban, complot urzit de Mihnea III Radu, care fusese crescut la curtea sultanului, unde se iniţiase în arta diabolică a intrigilor poftitoare de scaun domnesc, va sfârşi precum patronul spiritual al bisericii, tăindu-i-se capul din porunca vicleanului domn. Vel vistierul Pârvu Vlădescu este prins şi ucis în apropiere de apa Teleajenului, la sfârşitul lunii iulie 1659. Aşa se face că Biserica Vlădeştilor, începută de către marele boier, a fost desăvârşită de Anca, soţia sa, care i-a strămutat osemintele, peste trei ani, în locaşul de cult ctitorit de vel vistier.

Pisania săpată în piatră relevă osârdia ctitorilor

Fixată deasupra accesului în biserică, pisania săpată în piatră relevă osârdia ctitorilor: „Cu vrearea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi al Sfântului Duh, ziditu-o-au această sfântă beserică din temelie întru slava Usochinovenie (Tăierii capului Sf. Propovăduitorului Ioan Botezătorul lui Hristos) în zilele luminatului domn Io Constantin Voevod Şerban, cu toată osârdia, dreapta cheltuială a jupan Pârvul vel vistier şi jupâneasa lui, Anca, şi coconii: Bălaşa, Constantin şi Şerban, ca să fie dumnealor şi părinţilor: Tudoran vel sluger şi jupâneasei Marie şi lui Ivan vel şatrar şi jupânesei Elinii poman(ă) în veci. Primeşte osârdia noastră şi, ca ruga Sfinţii(i) Tale, de muncile vecinice ne izbăveşte. Ispravnic Nan logofăt a scris-o în luna noiembrie 1 vă leat 7165”. În structura planimetrică a construcţiei originare va surveni o modificare esenţială, în anul 1851, prin adăugarea pridvorului, operaţiune consemnată în textul pictat a fresco deasupra pisaniei originare: „Făcutu-s-au acest anvon din temelie şi cu zugrăvitul de dumnealui Nicolae Arsenescu şi cu soţia dumisale, Safta, la an 1851, iunie 30”.

Compartimentarea interioară

Aparţinând tipului de biserici cu plan rectangular, Biserica Vlădeşti este compartimentată în: altar, naos şi pronaos, conform ritului bizantin. Altarul absidat semicircular în interior şi poligonal, în exterior, este acoperit cu o semicalotă sferică edificată din cărămizi dispuse radial. Iluminarea spaţiului se asigură printr-o fereastră dispusă pe axul longitudinal al bisericii. Altarul, prevăzut cu nişa proscomidiarului, la nord, şi cea a diaconiconului, la sud, se separă de naos printr-o catapeteasmă de zid prevăzută cu trei deschideri terminate în arc în plin cintru destinate uşilor împărăteşti şi diaconeşti. Registrele catapetesmei sunt compuse din medalioane circulare sau casetoane. Naosul, acoperit cu o cupolă sferică susţinută pe arce descărcate pe stâlpii de colţ, prezintă un plan pătrat. În peretele vestic este practicată o deschidere cu arcadă în plin cintru pentru asigurarea accesului spre pronaos. Pronaosul, boltit printr-o calotă sferică cu o modalitate constructivă de susţinere similară aceleia a naosului, are un plan pătrat şi o intrare de acces spre turnul-clopotniţă, pe o scară elicoidală construită într-un turnuleţ alipit peretelui nordic. Turnul-clopotniţă de formă octogonală a fost refăcut, în secolul al XIX-lea, pe tamburul originar, de secţiune pătrată, decorat cu butoni de teracotă. Pridvorul, adăugat în anul 1851, de plan dreptunghiular, este boltit în calotă semisferică descărcată pe arce în consolă inegale din cauza planului rectangular.

Încă se mai păstrează pictura murală „a fresco” din 1656

Decorul arhitectural originar al paramentului, caracteristic „vechiului stil din veacul al XVI-lea”, este separat, în registre, printr-un tor de cărămizi aparente dispuse pe muchie, încadrate de cărămizi ordonate în „dinţi de fierăstrău”. Registrul decorativ al exteriorului bisericii este amplificat la uşa bisericii, cu „chenar din piatră profilată, având un arc festonat cu vârf, care aminteşte de acel de la Biserica Sfinţii Împăraţi din Târgovişte” şi la ferestre, ale căror ancadramente din piatră prezintă decoruri fitomorfe iar, în partea superioară, arcade în acoladă şi o decoraţie din foi stilizate, chenarele „înrudindu-se întrucâtva cu unele din ferestrele de la Biserica Goleşti”. Pictura murală „a fresco” înregistrează etape diverse: cea originară, din anul 1656, concepută în maniera picturii tradiţionale româneşti, în care filonul bizantin este evident, se conservă pe pereţii interiori ai naosului şi, fragmentar, pe peretele vestic al pridvorului, detaşându-se valoric de pictura în frescă din anul 1808 desfăşurată în pronaos, altar şi pe catapeteasmă. O etapă ulterioară, consemnată în pisania din 1851, include programul iconografic din interiorul pridvorului deschis şi din exteriorul acestuia, în zona dintre arcade şi cornişă. În exterior, pictura iniţială a fost exclusiv decorativă, constând din „panouri pătrate marcate prin linii cu vopsea roşie late de 2 cm”. Ulterior, pe panouri, s-a aşternut un strat de pictură din programul iconografic al căreia nu s-a conservat „decât într-un panou, un sfânt care abia se vede, ceea ce dovedeşte că, a doua oară, a fost zugrăvită şi în exterior”. Pictura exterioară a Bisericii Vlădeştii de Sus a fost concepută pe baza unui proiect raportat la spaţiul existent, condiţionat de respectarea erminiilor.
Pictura tâmplei de zid este formată din „trei registre despărţite prin câte un brâu orizontal de cărămidă rotunjită şi câte 12 panouri de diferite mărimi în care sunt zugrăviţi proorocii, cele 12 praznice împărăteşti şi cei 12 apostoli. Deasupra catapetesmei, străjuieşte o cruce din cărămidă tencuită”. În tabloul votiv de pe peretele vestic al pronaosului, se prezintă biserica în miniatură, element de interes arhitectural, întrucât construcţia apare fără pridvor. Portretele ctitorilor locaşului de cult au fost, din păcate, acoperite cu var, preotul Ion Iancu atribuind cauza acestei profanări „unor certuri aprinse dintre familia Arsenescu şi familia Vlădescu”.

Patrimoniul bibliofil

În patrimoniul bibliofil al Bisericii Vlădeştii de Sus a fost înregistrat un exemplar din „Îndreptarea legii” tipărită la Târgovişte, în anul 1652. Publicată din porunca lui Matei Basarab, în intenţia de a da Ţării Româneşti o legislaţie corespunzătoare, „Îndreptarea legii” a fost întocmită de către prelatul ardelean Daniil Panoneanu împreună cu profesorii Şcolii domneşti de la Târgovişte, Paisie Ligaride şi Evghenie Petritzis, care s-au inspirat din codicele moldovenesc al lui Vasile Lupu, completat cu texte de legi traduse din limba greacă. În fondul bibliofil se află un „Liturghier” tipărit în anul 1767. Volumul are o copertă de lemn îmbrăcată în piele, parţial distrusă. O însemnare manuscrisă cu cerneală neagră pe filele 36 verso până la 42 verso inclusiv, relevă circulaţia volumului: „Această sfântă şi Dumnezeiască carte ce să chiamă Liturghie de cele bogate este a lui Dosithie ieromonah dăruită de stariuţul (sic!) Dosithei arhimandrit, fiind cumpărată de însuşi numitul arhimandrit. 1784 fevr(uarie) 2”. M.I.

Distribuie!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii