Ultimul val de arestări din vremea regimului dejist a avut amploarea cea mai mare de după 1948. Au fost arestaţi cei consideraţi legionari, cei cu antecedente legionare, cei care conspirau împotriva regimului şi cei care puneau în pericol „transformarea socialistă a agriculturii”. O mare parte dintre cei arestaţi au fost clericii ortodocşi, atât pentru participarea la aşa-zisa conspiraţie legionară din Biserica Ortodoxă Română, cât şi cei care nu promovau directivele de partid şi chiar instigau împotriva colectivizării. Mulţi au fost condamnaţi la ani grei de închisoare, fie în loturi de „duşmani ai poporului”, fie individual, pentru culpe care mai de care, inventate de organele de represiune. Alţii au fost numai anchetaţi luni întregi, evident în condiţii inumane, fiind mai apoi eliberaţi.

Părintele Popa a fost obligat să facă parte din Mişcarea Legionară

Între aceştia se numără părintele Gheorghe Popa din Ţiţeşti, județul Argeş, localitate situată pe lângă drumul ce duce de la Piteşti spre Câmpulung. Acesta s-a născut la 10 mai 1902, într-o familie simplă de agricultori din comuna Arefu, județul Argeş. După clasele primare, tânărul Popa a urmat cursurile Seminarului Teologic şi ale Şcolii Normale, ulterior fiind hirotonit preot şi slujind la Parohia Ţiţeşti. În localitate, părintele Popa a fost unul dintre intelectualii de seamă, alături de slujirea altarului îndeplinind-o şi pe cea de la catedră. Datorită statutului său, în vremea guvernării legionare (1940-1941), părintele Popa a fost, practic, obligat să facă parte din Mişcarea Legionară, fără a duce o politică militantă. După instalarea regimului comunist, părintele Popa a fost luat în vizorul organelor de represiune şi de partid locale şi obligat să contribuie la procesul de colectivizare, mai ales că i se confiscase întreaga proprietate funciară. Uneori refuza să se exprime din faţa altarului pentru politica iniţiată de partidul unic, fapt pentru care, frecvent, era reţinut şi anchetat de organele de Securitate. Totuşi, procesul de colectivizare în localitate stagna, autorităţile comuniste considerând că vinovat de această situaţie nu poate fi decât preotul Popa, cu ai săi apropiaţi, membri ai Comitetului parohial. Astfel, la 16 octombrie 1959, părintele a fost arestat, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, articolul 209 din Codul Penal. Cu o zi înainte fusese arestat un alt consătean, un tâmplar care executa stupi de albine pentru părintele Popa, dar şi alte lucrări la biserică. Cei doi au fost anchetaţi asupra comportamentului „duşmănos” la adresa planului de colectivizare din localitate, prin instigări pentru ieşirea din colectiv şi ascultarea posturilor de radio străine. Evident că acuzaţiile erau inventate, pornite din interpretarea exagerată a unor atitudini exprimate de cei doi în diferite situaţii. Totuşi, faţă de alte cazuri, după o anchetă la Securitatea din Piteşti şi o scurtă detenţie în penitenciarul din aceeaşi localitate, la 11 iunie 1960, cei doi au fost eliberaţi. Astfel, părintele Gheorghe Popa a revenit la parohia sa din Ţiţeşti.

Părintele Robea era inculpat pentru ajutorul dat „fugarului” Nicolae Popescu

Constantin Robea s-a născut la 20 noiembrie 1913, în familia învăţătorului Ion Robea din localitatea argeşeană Racoviţa. După absolvirea studiilor de teologie (1939), tânărul Constantin Robea a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Otopenii de Sus, de lângă Bucureşti. Încă de când era student la Teologie, el se ataşase de comunitatea filiei Otopenii de Jos, unde, din august 1935, contribuia la ridicarea unei frumoase biserici de zid. Aşa se face că, în 1940, este numit slujitor al filiei Otopenii de Jos, unde depune eforturi pentru ridicarea bisericii cu hramul „Sfântul Nicolae”. Un an mai târziu, părintele Robea obţine despărţirea filiei Otopenii de Jos de parohia Otopenii de Sus, înfiinţând astfel o nouă parohie. În 1943-1944, noua biserică este pictată. În 1943, părintele Robea se transferă la Parohia „Sfinţii Împăraţi”- Lupeasca, din cartierul bucureştean Tudor Vladimirescu. Împreună cu parohul repară şi mobilează biserica afectată de luptele româno-germane din vara anului 1944, apoi ridică o casă parohială. La 14 martie 1961 este arestat de Securitate sub învinuirea de „uneltire contra ordinii sociale”. La percheziţie i se confiscă diverse volume considerate interzise, precum: „Istoria comerţului”, de Nicolae Iorga; „Sociologia”, de Bartolomeu Popescu; „Adam şi Eva”, de Liviu Rebreanu; „Reconstrucţia filosofică”, de Mircea Florian. În fapt, părintele Robea era inculpat pentru ajutorul dat „fugarului” Nicolae Popescu, profesor de limba latină, din Piteşti, aceeaşi persoană care în anii ‚50 ceruse sprijin material şi financiar de la diferiţi preoţi bucureşteni. Astfel, în ancheta dusă împotriva lui Nicolae Popescu apăruse şi numele preotului Robea, alături de al preoţilor Toma Stănciulescu, Moise Vişoiu, Virgil Constantinescu, Iulian Stoicescu şi alţii.

Părintele Robea a primit o condamnare de 6 ani închisoare corecţională

Părintele Robea mai era acuzat că săvârşise slujbe pentru unii preoţi bucureşteni închişi de Securitate, precum părintele Virgil Constantinescu. În acest sens, o sursă a Securităţii informase: „Preotul Robea pune pe credincioşi în biserică să stea în genunchi şi să se roage pentru preotul V. Constantinescu, să-l scape Dumnezeu de năpasta în care a căzut nevinovat”. În anchetă, părintele Robea a recunoscut că, într-o zi din august 1953, în timpul mesei de prânz, a fost vizitat de o persoană pe care a invitat-o la masă, se pare la recomandarea preotului Toma Stănciulescu. Profesorul Popescu nu a rămas la preotul Robea, dar a revenit la câteva zile, primind alimente şi bani. În consecinţă, prin Sentinţa nr. 42 din 13 iulie 1961 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele Robea a primit o condamnare de 6 ani închisoare corecţională. A cunoscut arestul Ministerului Afacerilor Interne şi penitenciarele de la Jilava (iulie 1961) şi Gherla (aprilie 1962). A fost eliberat la 15 ianuarie 1963 de la Gherla. În martie 1963, era reîncadrat la Parohia Bărbătescu-Vechi, deşi Patriarhul Justinian îl dorea la Parohia „Sfântul Vasile”-Cotroceni.