Pledam, la 1 septembrie anul trecut, pentru realizarea unui album cu Piteștiul vechi, o inițiativă susținută, aprioric, și de către săptămânalul „Jurnal de Argeș”. Iată că Primăria Municipiului Pitești și Consiliul Local Pitești au aprobat un asemenea demers, bugetându-l prin Centrul Cultural Pitești. Albumul este programat să fie lansat de Zilele Municipiului Pitești de anul acesta.
Albumul cuprinde sute de cărți poștale și fotografii inedite puse la dispoziție de marele colecționar piteștean Cătălin Tudor, însoțite de scurte „povestioare” (care îmi aparțin). Vă prezentăm, mai jos, ca și la 1.09.2022, alte câteva imagini comentate.
Coadă la înghețată în Piteștiul anilor 1950
Oraș de târgoveți, după 1948, după marea naționalizare impusă de Partidul Muncitoresc Român, în Pitești s-a înființat Trustul Alimentației Publice Locale (TAPL). Acest organism gestiona comerțul cu produse alimentare.
Iată o fotografie cu o coadă la înghețată, la Pitești, în anii 1950. „O înghețată bună, vă rog!”, pare a zice piteșteanul nostru la cravată și costum. Vânzătorul e echipat corespunzător, cu șorț alb și cu o șapcă (pentru a se proteja de soare, probabil vindea toată ziua). Numele său este Aiet Iaia și este de originar din Albania, după cum am aflat de la dl. Ion Iordan. Chioșcul de înghețată era în zona unde se află astăzi clădirea Direcției de Finanțe. O înghețată costa 25 de bani prin 1951-1952.
Fotografia e sugestivă și pentru că ilustrează cum arătau piteștenii acum 70 de ani.
Citește și A fost vernisată expoziția dedicată medicinei străvechi la Muzeul Golești
Lustragii din centrul orașului, la 1940
Lustragii pe strada Șerban Vodă din centrul Piteștiului, în 1940. O meserie uitată, la modă în secolul al 19-lea și în prima jumătate a secolului al 20-lea. O meserie practicată atunci de băieți, de regulă, care proveneau din familii sărace și care strigau la colțuri de stradă: „Hai la lustru!, Hai la lustru!“
Un lustragiu profesionist avea întotdeauna la dispoziție un scăunel cu trei picioare, niște borcănele, cutii cu creme și vacsuri.
Fișa de post a lustragiului presupunea și o evaluare atentă a hainelor clientului și protejarea acestora cu ajutorul unor cartoane speciale. Lustragiul se străduia să facă șederea clientului, cu piciorul ridicat pe lădiță, mai ușor de suportat printr-un dialog viu despre noutățile zilei.
Fotografia a fost realizată la Atelier: W. Capsa Fotograf – str. Șerban Vodă 40 Pitești.
Comuniști piteșteni, miting în fața Bisericii „Sf. Gheorghe”, 1962
Mitingul Solidarității Socialiste, desfășurat în Piața „Lenin” din Pitești (actuala „Vasile Milea”), la doi pași de Catedrala „Sfântul Gheorghe”. O catedrală care a supraviețuit, deși Nicolae Ceaușescu și-a ținut în fața ei multe cuvântări de-a lungul anilor, semn că minunile lui Dumnezeu sunt posibile și în cele mai crunte vremuri antireligioase.
Nicolae Ceaușescu a avut trei mandate de deputat P.C.R. de Pitești. În 1965, când a ajuns șeful statului, avea chiar acest statut politic. Mai direct spus, un deputat de Pitești a ajuns șeful statului, dar nu știu (nu cred) dacă trebuie sau nu să ne mândrim cu asta!
Mai târziu, în locul său, a fost aleasă deputat de Pitești soția, Elena. Când a fost executată la Târgoviște, la 25 decembrie 1989, Elena Ceaușescu era… deputat de Pitești!
În fine, suntem în anul 1962, la Pitești. Fidel Castro alungase regimul pro-american din Cuba. România scăpase de trupele sovietice, din 1958, încerca să-și construiască o politică externă proprie. La început s-a bâjbâit, eram constrânși de Pactul de la Varoșovia, până în 1964, când Gheorghe Gheorghiu-Dej a îndrăznit să se opună sovieticilor.
Peste câțiva ani, Ceaușescu, subordonându-și total serviciile secrete, a reușit, prin Mihai Pacepa, mâna sa dreaptă, să joace un rol extrem de abil în politica externă.
Portretul lui Ceaușescu, din suita de portrete expuse de comuniștii piteșteni, arată respectul pentru un deputat de Pitești destul de puternic în aparatul central, ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei și adjunct al Ministrului Forțelor Armate!
Poziție din care ordonase „foc” împotriva unor răzlețe revolte locale îndreptate împotriva colectivizării forțate. Pe pancarta din spatele comuniștilor piteșteni scrie cu litere mari „Trăiască Internaționala solidarității”. A solidarității cu Cuba, cu Fidel Castro.
Citește și Cărți vechi de 1.200 de ani, descoperite în podul unei biserici
Mândria de a avea o mașină, la 1938
Puține familii din Pitești își puteau permite să cumpere un autoturism de marcă în anii 30 ai secolului trecut în Pitești. În perioada interbelică, spre începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, numărul mașinilor din Pitești abia se ridica în jurul cifrei de 1000. Destul de multe, raportate la populația orașului. Cert este că nu existau, așadar, probleme cu locurile de parcare, de blocaje în trafic (a, poate încurcau trăsurile).
Fotografia arată niște piteșteni fericiți. Probabil își doriseră să-și facă singuri cadou, de Paștele din 1938, o mașină de lux. O nelămurire, totuși: cine să fi fost șoferul? Cel din dreapta imaginii?
Trenulețul pionerilor din Parcul Ștrand
Din rațiuni propagandistice (iar lozinca inscripționată e clară, cu „trăiască organizația…”), primul trenuleț din Parcul „Vasile Roaită” din Pitești (Parcul Ștrand) a fost botezat „Trenul pionierilor”. Pionierii păreau că știu să se distreze în timpul liber și lor statul le acorda tot concursul în acest sens.
Cei care încă nu erau pionieri, în acei ani (1960), puteau tânji după o asemenea plimbare cu trenulețul, cu regretul că nu poartă cravata roșie.
Carte poștală, din anii 1960, necirculată, apărută la Editura Meridiane.
Citește și Pentru un album cu Piteştiul vechi
Așa arăta o benzinărie în 1930 din Pitești
Nimeni nu a vorbit de existența… benzinăriilor din Pitești. Iată o fotografie de la 1930 cu o asemenea benzinărie. Doar automobilele apăruseră și la Pitești de ani buni. Firește, nu ca astăzi, când orașul e paralizat de mașini.
Benzinăria din imagine este din Strada Bălașa, aici se afla una dintre primele cinci stații de distribuție OSIN-OIL (așa se numeau benzinăriile atunci) din zona Pitești. Pe șapca salariatului scrie chiar OSIN, ca lumea să știe. Celălalt cetățean din imagine, piteștean nonconformist, probabil era un client. În spatele stației, se poate vedea fațada Restaurantului „Elysee” (proprietar Gh. Alexiu).
Citește și De la „Metronom”, la turnătorii lui Cornel Chiriac
0 Comentarii