Poveste adevărată de Paşte, trăită de arhiepiscopul Calinic la Robaia

Fenomenul Maria Bolovan. Sau Maria cea fără văz, auz şi fără grai

În drumurile sale prin teritoriul argeșeano-muscelean, pe care îl păstorește, acolo unde întâlnește enoriași simpli, cu poveștile lor de viață, arhiepiscopul Calinic a cunoscut o femeie încercată cu cele mai mari și grele lipsuri omenești, despre care, și personal, dar ascultându-i pe călugării sau măicuțele care o cunoșteau, a înțeles că ar merita oricând să stea în rândul sfinților din calendarul ortodox.

Maria s-a născut în 1935, în februarie, în cătunul Valea lui Maș, satul Robaia, în vecinătatea vestitului schit, și s-a stins în 2014, la vârsta de 80 de ani. Mama ei a observat treptat că fetița nu vedea și nu vorbea. ”Cum o fi învățat-o să facă crucea, însemnându-și chipul în mod corect încă de dimineața la trezire, la adus apă și lemne din pădure? Cine o învăța pe Maria, fără auz, văz sau grai din naștere, să facă mătură din nuiele și să măture prin fața casei și la drum, prin fața porții? Cum știa Maria de la Valea lui Maș să spele vasele cu urzică crudă și apă rece? Cine a învățat-o să împletească veste și ciorapi? „, se întreabă ierarhul.

Citește și Peste 5.000 de credincioşi la mănăstirea Robaia la canonizarea unui nou sfânt

Cum știa Maria că se apropia Sfânta împărtășanie?

„De câte ori am fost și am văzut această ființă unică, spun unică pentru că oameni orbi sau surzi, ori muți s-au mai văzut în istoria omenirii, dar pe toate cele trei neputințe și lipsuri nu s-a prea auzit să mai fi fost pe undeva. Am găsit-o acasă, gata cu casa pregătită, măturată și toate lucrurile așezate la locul lor, de parcă ar fi fost așezate de o mână de femeie în deplinătatea sănătății”.
Mai mult decât dereticatul prin casă, faptul că Maria era îmbrăcată impecabil, în straie populare argeșene, după cum o arată fotografiile păstrate, din fericire, fiind făcute de măicuțele de la Mănăstirea Robaia, îl uimea pe ierarhul aflat în vizită în modesta casă, acesta povestind că era totul de o curățenie absolută și cu miros de iasomie.

„Ceea ce era și mai uimitor pentru mine a fost observarea costumațiilor diferite, adică avea mai multe rânduri de straie populare, împodobite cu alese cusături, după cum se vede și în imaginile păstrate drept dovadă!”, își amintește acesta.
Uimitor pentru toată lumea era cu câtă bucurie stătea la biserică la slujbă și mai ales ce stare cuviincioasă o încerca atunci când venea vremea să se împărtășească, de Paște, așteptând fericită și având o lumină cerească pe fața ei. Când știa că se apropie de Sfânta Împărtășanie? Atunci când i se dădea lumânarea în mînă, pentru că se apropia de Taina Tainelor.

Citește și Biserica Ortodoxă Română face apel la români să se implice în campaniile de ajutorare a refugiaților ucraineni

„Când am întrebat pe preotul paroh Știrbu Mihai, de la biserica parohială Robaia, ce părere are despre Maria Bolovan, a zis fără ezitare: «Este un fenomen ieșit din comun!» Personal, am vizitat-o, când era în viață, de două ori. M-am considerat un mare păcătos pe lângă această sfântă argeșeancă, oricând demnă de a face parte din calendarul nostru creștin ortodox. Pentru mine, Maria de la Valea lui Maș este Maria cea sfântă, care a trăit în Valea Plângerii, a nevederii, a negrăirii și a neauzirii! Pildă pentru noi de credință, hărnicie, răbdare și nădejde în izbăvirea trimisă de Domnul Dumnezeu pe fața acestui pământ al României! Maria de la Valea lui Maș a fost o fericită!”, spune ÎPS Calinic, care va include povestea Mariei, femeia fără văz și grai, de la Valea Lui Maș, într-o viitoare carte.

Citește și Evanghelia de la Mănăstirea Curtea de Argeş, scrisă cu litere de aur de regina Elisabeta