De mai bine de 130 de ani, la Mănăstirea Curtea de Argeş se află o Evanghelie unică în lume, pictată pe pergament şi scrisă cu litere de aur chiar de către regina Elisabeta, prima regină a României. Aceasta a donat Mănăstirii Curtea de Argeş în anul 1886 o Evanghelie de dimensiuni mari, somptuos şi foarte bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăşi.

Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de către Grigore Tocilescu

După cum scrie dr. Carmen Tănăsoiu de la Muzeul Naţional de Artă al României într-un studiu dedicat chiar Evangheliei de la Curtea de Argeş, ”Mănăstirea Curtea de Argeş, cel mai important monument de arhitectură şi artă al Ţării Româneşti, a fost restaurată în anii 1875-1886, sub conducerea arhitectului francez André Lecomte du Noüy. În urma lucrărilor de restaurare, aceasta a fost resfinţită pe 12 octombrie 1886 printr-un ceremonial impresionant, la care au participat regele Carol I şi regina Elisabeta. Pentru cinstirea acestui eveniment atât de important şi continuând, împreună cu soţul ei, regele Carol I, tradiţia de ctitorire şi donaţie a domnitorilor români, regina Elisabeta a dăruit Mănăstirii Curtea de Argeş o Evanghelie de dimensiuni mari, somptuos şi foarte bogat decorată, scrisă şi pictată de ea însăşi”.
Evanghelia a fost descrisă şi publicată pentru prima dată de către Grigore Tocilescu în Albumul omagial dedicat sfinţirii Mănăstirii Argeşului publicat chiar în 1886: ”La începutul anului 1886, Regina, împinsă de un sentiment pe cât de înalt, pe atât de evlavios, începu să picteze un manuscript pe pergament, destinat bisericei episcopale din Argeş”.

Fiecare pagină din cele 50 este unică prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare

Iată ce scria George Bengescu despre Evanghelia unicat în lume în cartea ”Din viaţa Majestăţii sale Elisabeta, Regina României”, publicată în 1906 la Editura Socec&Co.: ”Acest nepreţuit odor este scris întreg de M.S. Regina Elisabeta, pe 50 de pagini mari în folio; fiecare pagină este încadrată într-un chenar lat de 15 centimetri şi alcătuit din motive diferite şi combinate după inspiraţiune proprie: când flori de munte, rânduite cu gust, când seminţe de paltin, când împletituri de arabescuri şi desemnuri luate din ornamentica românească. Fundul fiecărei pagini este deosebit colorat. Textul e scris cu aur sau cu argint, după cum convine mai bine tonului coloarei. Fiecare pagină din cele 50 fiind unică în sine prin iniţiale, prin decoraţiune şi colorare, destăinuieşte o intenţiune artistică şi o bogată imaginaţiune a regescului lor autor”.
Regina a pictat în Evanghelie 11 portrete ale celor dragi care au dispărut. Iată ce spune regina Elisabeta, într-o scrisoare trimisă pe 20 noiembrie 1886 prinţesei Elena Bibescu, despre cum au primit credincioşii Evanghelia realizată de ea: ”Evanghelia mea a slujit la inaugurare, toată lumea a sărutat-o şi mi s’a înfiorat pielea pe mine văzând că lucrul mâinilor mele a devenit obiect de veneraţie. Regele şi cu mine ne-am dus să’l vizităm pe episcop şi l-am luat cu noi în trăsură, ca să meargă să ia Evanghelia depusă de episcop în altar. S-a aşezat în uşa bisericii şi eu întorceam paginile, explicându-le, iar bieţii oameni le sărutau, la fel şi umerii şi mâinile mele şi mă blagosloveau de o mie de ori – a fost una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. Un soare strălucitor lumina biserica ideală, cuceritoare, atât de frumoasă, că, intrând în ea, am început să plâng. Episcopul a făcut un lucru nefăcut, poate, niciodată până atunci. Altarul fusese sfinţit şi noi, celelalte femei, îl părăsisem când m’a chemat, m’a pus să sărut Evanghelia şi altarul, binecuvântându-mă în acest timp. Am înţeles şi am înălţat o rugă lui Dumnezeu. A auzit-o oare? Am să-ţi trimit toată descrierea. Va apărea odată cu heliogravurile. Mi-am îndoit credinţa de când m-am întors şi (André) Lecomte (du Nouÿ) care e aici de mai multe zile îmi dă cele mai bune poveţe. Mi-a spus în ziua aceea mai multe lucruri plăcute, rămânând perfect calm, modestia întruchipată, cu ochii lui trişti, mari şi părul albit. I-am spus: «Din fericire, nu aveţi soarta lui Manole!» Mi-a răspuns: «Nu, eu n-am zidit singur!». Vorbesc mult cu el despre drama lui Manole, care ar putea deveni minunată, dacă aş avea curajul să încep. Subiectul mă obsedează. Mă gândesc la el zi şi noapte. Doamne, dacă aş avea trei mâini drepte şi poate un mic creier de schimb…”.

Pe pagina verso a filei de titlu Elisabeta a pictat 11 portrete ale celor dispăruţi care i-au fost dragi, rude şi prieteni

Pe pagina verso a filei de titlu – aşa cum se precizează şi în Albumul omagial al mănăstirii – regina Elisabeta a pictat 11 portrete ale celor dispăruţi care i-au fost dragi, rude şi prieteni. În toate cele trei portrete de îngeri din medalioanele de sus este mica prinţesă Maria, unica fiică a reginei, în amintirea căreia a fost donată Evanghelia.
ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, a spus pentru presa centrală: „Evanghelia pictată pe pergament de către regina Elisabeta este un unicat, nu doar în România. Au fost alese din Evanghelia după Sfântul Ioan, cu deosebire, Cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos în Săptămâna Pătimirilor Sale. Marea şi sensibila artistă şi poetă Carmen Sylva a închinat această capodoperă Domnului Dumnezeu, Maicii Domnului şi fiicei sale Maria, care a plecat din lumea aceasta la doar 3 ani. Ca drept mărturie, acest monument de evlavie şi aducere aminte poate fi admirat în pronaosul Catedralei Sfântului Neagoe Vodă Basarab.
După moartea regelui Carol, soţul reginei Elisabeta, în septembrie 1914, după o domnie glorioasă de 48 de ani, acesta avea să se odihnească în Catedrala Episcopală de la Curtea de Argeş. Tot atunci, regina Elisabeta s-a mutat în Palatul Episcopal de la Argeş, unde doi ani, în fiecare zi, îmbrăcată în doliu, ca o veritabilă călugăriţă ortodoxă, mergea de două ori pe zi la mormântul lui Carol.
În singurătate şi tristeţe a murit la 18 februarie 1916, fiind doborâtă definitiv de gripă şi congestie pulmonară. Când am găsit în podul Palatului Episcopal tabloul în creion al reginei Elisabeta adormite în Domnul arătându-ne ultima faţă regală, am avut bucuria a zice în inima mea că se odihneşte mama de aur a României!”.