Pe Gheorghe Năstase, fostul președinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al județului Argeș între 19 noiembrie 1968 și 19 aprilie 1973, oamenii de cultură piteșteni ar trebui să-l evoce mai des, la cât de multe a făcut pentru dezvoltarea culturii locale! Ce-i drept, după 1990, a fost extrem de discret, evitând întâlnirile publice. Așadar, nu va fi evocat de nimeni în vreo instituție, mai ales că e cam interzis prin lege să dezvolți un cult pentru un om care a slujit comunismul, ba a mai și publicat o carte cu titlul „Personalitatea comunistului”, apărută în 1967, la Editura Politică a lui Valter Roman, pe când tov. Năstase era încă student la ASE București.
A fost în tinerețe ziarist
Firește, ca și alți lideri comuniști, a făcut facultatea târziu și la seral. Născut la 13 martie 1926, în comuna Petrești, județul Dâmbovița (comuna natală a Elenei Ceaușescu), Gheorghe Năstase a terminat, în 1944, un liceu bun la Sibiu, ajungând, la 18 ani, pedagog la Şcoala Specială din Turnu Roşu, județul Sibiu, rămânând aici până în 1954. Atras de idealurile socialiste, se înscrie în U.T.M. și P.M.R. Pe malul Oltului își descoperă și pasiunea pentru scris, punând pe hârtie primele versuri. Știind că nu se poate trăi din scris decât dacă ești Sadoveanu, Gheorghe Năstase urmează o școală de jurnalism din București, în 1955, ajungând, mai apoi, redactor-şef al cotidianului „Drum Nou” din Braşov (1955-1961).
În 1961, este numit secretar pe probleme ideologice la Comitetul Regional Argeș al Partidului Muncitoresc Român (Comunist, după 1965). Funcție pe care o ocupă până în 1968, când este numit prim-secretar al județului (funcția ar însemna, azi, prefect și președinte de consiliu județean la un loc). Din această poziție, Gh. Năstase impresionează prin deschiderea pe care o arată față de fenomenul cultural. El însuși publica eseuri și reportaje în ziarul „Secera și Ciocanul”, primul cititor fiind acad. Gabriel Țepelea (un volum de versuri i-a apărut postum, probabil i s-a părut că nu se prea împacă poetul din sine cu militantul politic).
Citește și „EduxanimaArt” – un spectacol de înaltă ţinută, prin artă şi cuvinte
A înființat Institutul Pedagogic din Pitești
Năstase este cel care înființează, în 1962, Institutul Pedagogic „de 3 ani” din Pitești, prima noastră facultate, deși el nu avea decât liceul. În 1966, este cel care dă girul înființării revistei de cultură ARGEȘ. În 1967, este pe cale să înființeze o filarmonică la Pitești, susținând organizarea unui prim concert în luna mai, dar instituția nu va lua ființă din pricina neînțelegerilor dintre doi dirijori, unul de orchestră, altul de cor, plus a unor gazetari erijați în „specialiști” care criticaseră prestația concertului coral-simfonic. Tot Năstase rezolvă problema sediilor unor muzee și instituții de cultură din Pitești de interes județean și numește în funcții de directori câțiva tineri providențiali – Silvestru Voinescu – la Biblioteca Județeană, Radu Stancu – la Muzeul Județean, Costin Alexandrescu – la Centrul Creației Populare. În fine, tot Năstase va iniția amplul program MEMORIA ARGEȘULUI, un fel de strămoș al Zilelor Piteștiului de astăzi sau al Sărbătorilor Argeșului și Muscelului (mare păcat că acestea din urmă nu se mai organizează).
Cultura-cultură, dar economia conta enorm. Astfel, de numele său sunt legate realizarea Complexului de Vinificație Ştefăneşti (1968), Fabrica de Preparate din Carne (1969), Hidrocentrala de la Bascov (1970), Hidrocentrala de la Prundu (1971), Stația de Alimentare cu Apă Budeasa (1971), Fabrica de Încălțăminte (1973), Centrul Teritorial de Calcul (1973) și Spitalul Județean Argeș (1973). A, să nu uit. Dacă tot a construit atâtea pentru alții, Gheorghe Năstase și-a făcut și pentru sine o casă – Casa Albă, aceasta devenind, în 1970, sediul politico-administrativ al judeţului.
Citește și Piteşti. Fundația Culturală Ilfoveanu & Badea prezintă expoziția „Epica Imaginii”
N-a stat decât un an şi ceva în fruntea TVR
În 1973, nu știu cum s-au aliniat astrele, întrucât ajunge din postura de prim-secretar în cea de director general al Televiziunii Române, funcție deținută abia un an și ceva. Nu știu ce s-a întâmplat atunci, pe ce bec a călcat, dar s-a întors la Pitești ca simplu economist de întreprindere. A continuat să publice sporadic eseuri și reflexii în revista „Argeș”, dar s-a retras tot mai mult din lume. A murit la Pitești la 13 mai 2001. Doamna Năstase și-a presimțit sfârșitul.
Cu gândul la soțul ei, la notarul Simion Aurelia Maria din Domnești, a realizat următorul testament:
„Subsemnata Năstase Coman Margareta, domiciliată în Pitești, soția defunctului domn Năstase Gheorghe, sunt de accord și încredințez dosarul cu poezii nepublicate ale soțului meu, pentru a nu rămâne simple hârtii nestudiate de nimeni, Fundației «Petre Ionescu Muscel», mai precis lui Ion C. Hiru și Nușa Cantemir, care vor fi coordonatori ai volumului de poezii postume ale fostului meu soț Gh. Năstase. Am oferit aceste poezii spre publicare Fundației «Petre Ionescu Muscel» cu voia mea.
21 ianuarie 2020
Dr. Margareta Coman Năstase”
Petre Ionescu Muscel și Nușa Cantemir s-au ținut de cuvânt, publicând rapid, în primăvara anului 2020, volumul de versuri „Cartea Zorilor”, aparținând poetului Gh. Năstase. Ultimele cuvinte ale celui care condusese județul Argeș s-au potrivit în versuri. Credem că, înainte de toate, a fost un poet. Sensibil, semnificativ. Restul – funcții trecătoare. Ca zorii…
0 Comentarii