Biserica „Sfântul Nicolae” nu a fost primul ori singurul lăcaș de cult demolat din Pitești. Piteștenii de azi nu își aduc aminte despre demolarea Bisericii Schitului Buliga, cu hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”, construită la 1746, pentru a face loc, la sfârșitul secolului al XIX-lea, sediului Prefecturii Argeș. Demolarea s-a pus la cale prin 1896-1897, începându-se cu casele din incintă. Conducerea de atunci a Protoieriei Pitești s-a opus vehement, Episcopia Argeșului a sesizat Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, arătând că biserica este monument public.
În zadar. La 28 august 1898, celebrul ministru Spiru Haret aprobă demolarea schitului, cu condiția amplasării pe locul altarului a unui monument în care să se amplaseze pisania veche, iar sub aceasta, „să se pună oasele din moaştele ctitorilor şi deasupra lor, piatra funerară. Odoarele de preţ, cu chivotul de argint, potirul, Evanghelia din 1697 a lui Antim Ivireanul să fie date Muzeului Naţional, ca şi clopotul dacă are inscripţiuni. Celelalte obiecte să fie puse la dispoziţia Episcopiei, spre a li se împărţi bisericilor sărace”.
Firește, Sfântul Sinod sare în apărarea bisericii, dar tot în zadar, autoritățile fiind mai puternice. Prefectul de Argeș de atunci, Mihail Manolescu, își dorește cu ardoare ca exact pe acel loc să își facă birourile, chiar dacă în oraș mai erau spații adecvate. Și prefectul următor, Ion Comăneanu, deși de la alt partid, cere demolarea bisericii, fiind susținut de noul ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, la fel de celebru precum Spiru Haret, Take Ionescu. Așa se face că în iarna 1899-1900, biserica e rasă de pe fața pământului.
Citește și Exclusiv! S-au descoperit ruinele fostului Schit Buliga în curtea Muzeului Judeţean
Respectându-se dorința lui Spiru Haret, la stradă (actualul bulevard Eroilor), în lateralul Prefecturii Argeș, s-a ridicat un obelisc, cu inscripția: „Aici a fost altarul Sfintei Biserici Buliga zidită în anul 1600 de Martin şi prefăcută de Petru Martin Buliga în anul 1700. Din cauza ruinei, s‑a dărâmat în anul 1900, cu ocazia construirii palatului administrativ. Spre veşnică amintire, s‑a ridicat această piatră. 1900 octombrie 1”. Spre veșnică amintire?!! După 1948 a dispărut și obeliscul, și, o dată cu el, amintirea schitului!
Din păcate, după 1990, Protoieria Pitești nu a făcut nimic spre a marca faptul că pe acel loc a fost, vreme de… 300 de ani, o biserică. Dar o poate face și acum, protopopul Laurențiu Dinu. Dacă nu, poate se implică ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, în această direcție. E bine că se construiesc noi biserici, dar să nu le uităm pe cele demolate de autorități, fie ele liberale sau comuniste! Sau prefectul Radu Perianu, spre a șterge rușinea înaintașilor săi. Sau poate Muzeul Județean Argeș, care își are sediul de zeci de ani în fosta clădire a Prefecturii și care răspunde de memoria colectivă. Știm de la managerul Muzeului, Cornel Popescu, faptul că obeliscul nu a putut fi găsit, dar a fost descoperită, sub pământ, parte din temelia schitului, unde se dorește amplasarea unui acoperământ din sticlă.
Totuși, credem că pe locul unde a fost obeliscul poate fi ridicată o troiță de aducere aminte.
0 Comentarii