La Calais, dacă șoferii îi primesc pe migranți în TIR, fac închisoare. Dacă îi dau jos din TIR, fac închisoare că i-au agresat. Dacă sunt bătuți și se apără, la fel. Dacă li se taie prelata sau le sunt sparte geamurile, plătesc din buzunar, că aceia sunt apărați de ONG-uri și nu sunt băgați în seamă de Poliție, au impunitate, ca niște invizibili. Seamănă cu viața unui paznic de liceu, după întoarcerea elevilor din online. Cel mai frumos mod al lor de adresare este: ”Tu cine dracu mai ești?”.

Asta când sunt bine dispuși. Paznicul se gândește că, dacă ar fi profesor, le-ar pune 2 și nu i-ar trece clasa. Dar profesorilor le e rușine să-i spună că sunt la fel și în clase, dar ei sunt obligați să-i treacă, chiar cu 10, pe nimic. Profesorii de serviciu puși să împrăștie elevii care fumează au o vorbă, ca scuză generală: „Tocmai am fost acolo și nu erau. Acum or fi venit”. Ca să supraviețuiască, au învățat să se ascundă unul după altul, să nu-i mai certe, dar nici să nu le mai predea elevilor, că nimeni nu-și va da seama. Între timp, sindicatele se gândesc doar la sporul de calculator.
(ELECTRO-CUTARE)

Citește și Rătești: Grupuri sanitare în interior și teren de sport multifuncțional pentru Școala Gimnazială ”Gheorghe I.I.C Brătianu”

Citește și Despre voluntariat, pandemie şi „Pistruiatul”, cu Teodora Idoraşi / „Când ne-am întors fizic la şcoală, nu mai ştiam ce să ne spunem”