# Le găsesc necesare, cele trei articole anterioare în care m-am referit cu deosebire la vizita generalului Charles de Gaulle în țara noastră reprezentând o mică parte din volumul uriaș de informații pe care Gabriel Degeratu le inserează în cele 736 pagini, privind contextul geopolitic în care se desfășura păgubosul „Război rece” care ne-a fost dat să îl trăim după cel de Al Doilea Război Mondial. Mă voi strădui să le evoc punctual.
# Charles de Gaulle a crezut că Nicolae Ceaușescu este aidoma prim-ministrului Ion (Jean) Gheorghe Maurer, pe care îl întâlnise în 1964, la Paris, acordându-i interesanta întrevedere despre care am făcut vorbire. # Vizita a fost antiteza dintre Nicolae Ceaușescu, un neașteptat nou lider comunist, cel mai tânăr din Estul Europei, un necunoscut, încă, în 1965, cu apetență spre glorie, și de Gaulle, personalitate militară a celui de Al Doilea Război Mondial - fondatorul mișcării politice care a revoluționat Franța postbelică, gaullismul. # Generalul a fost cel care a refuzat să accepte capitularea țării în fața lui Hitler, organizând eroica rezistență a poporului francez, devenind, din 1959, președinte al Republicii Franceze.
# Multe din situațiile neclare din industrie, agricultură, comerț, schimburile de specialiști ș.a, au primit răspuns pozitiv (eu fiind un beneficiar, desfășurându-mi, în 1969, stagiul de 9 luni de specializare în Franța); dar câteva, esențiale, au rămas în divergență, este vorba despre Institutul Cultural Francez și Biblioteca Franceză, desființate în 1948, neagreerea din partea română de a construi o Centrală Nucleară electrică cu licență franceză Saclay, de libera deplasare în țară a membrilor Ambasadei franceze, de reducerea taxelor vamale, de diminuarea numărului de elevi care aleg franceza ca principala limbă de studiu, de diminuarea numărului de filme franceze pe ecrane ș.a. # Și, foarte important, continuarea României în blocul militar socialist în Tratatul de la Varșovia.
# Vizita, o reușită de primire, organizare și propagandă pentru partea română, a fost un eveniment cu rezultate sub așteptări pentru francezi, de unde și calificativul de „țăran mincinos”atribuit de Gaulle interlocutorului său. # Contenciosul româno-francez a mai fost încărcat de suspectul accident de pe șoseaua București -Ploiești, respectiv coliziunea între un autoturism în care se afla colonelul francez Cheyron, ofițer de informații, și o autoutilitară a Consiliului Securității Statului, în urma căreia acesta a decedat. S-a desfășurat un lung proces, finalizat cu pensii pentru cele trei fetițe minore ale ofițerului.
# Detaliat, de asemenea, în volum, este prezentată activitatea renumitei rețele de spionaj condusă de Mihai Caraman, atât varianta expusă de acesta („sursă vie”), autorului Gabriel Degeratu cu care a avut convorbiri înainte de a muri, în 2024, cât și variantele din surse oficiale, precum CNSAS. Rețeaua formată din 12 ofițeri ai Direcției Generale de Informații Externe, disimulați în ambasada de la Paris și în delegația permanentă de pe lângă UNESCO, a funcționat cu mult succes timp de 11 ani. În iulie 1969 a avut loc o fisură, unul din membri, Ion Iacobescu „defectând”, cerând azil politic la Ambasada Marii Britanii. Rețeaua a fost destrămată, revenind în țară în 1969. Au trecut ani și după 1989, Ion Iliescu l-a numit pe Mihai Caraman, devenit general, șef al Serviciului de Informații Externe, rezistând puțin timp.
# N.Ceaușescu a întreprins două vizite în Franța: 15-17 iunie 1970, președinte Georges Pompidou și 23-26 iulie 1980, președinte Valéry Giscard d’Estaing. # În 1969, de Gaulle a organizat deliberat un referendum cu răspunsurile „Da” sau „Nu”, conștient de eșec afirmând către un sfătuitor: „Știți ceva, dacă țara nu mă mai vrea, să se ducă la dracu”.
Charles de Gaulle a murit la 10 noiembrie 1970. # Place de l’Étoile din Paris îi poartă numele.
Din punct de vedere științific se impune să i se acorde această valență, „Umbre și lumini”completează cercetările și istoriografia precedente. Folosește surse în premieră, puțin uzitate, informații noi, utile în mediul universitar, specialiștilor în istorie și oricărui doritor să cunoască mai în detaliu o pagină din istoria noastră.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii