Prezint ultima parte a epocalei vizite în țara noastră, într-o perioadă gri a istoriei, a unei adevărate legende la Președinția Franței, generalul Charles de Gaulle, magistral evocată de Gabriel Degeratu în volumul cu denumirea titlului acestui articol. Destinul a făcut să-i fi fost și eu martor, chiar cu implicații, strângându-i mâna lui de Gaulle. De la Pitești, spre Târgoviște, s-a mai oprit la Topoloveni, pentru ca de Gaulle să salute mulțimea care îl întâmpina cu urale și ovații; după un obicei străvechi, celor doi șefi de stat li s-au oferit câte un miel alb și ploști cu vin și țuică; s-a vizitat, de asemenea, o expoziție de artizanat și țesături. Până la Târgoviște le-a mai fost pregătit oaspeților, în Pădurea Dragodana, un scurt popas câmpenesc, amenajat cu mese și scaune din trunchiuri de copac, într-un loc cu o anume semnificație, în sensul că militari francezi componenți ai misiunii conduse de generalul de divizie Henry Berthelot au trecut și s-au odihnit în această pădure.
În câteva minute s-a ajuns apoi la Târgoviște, pe Bulevardul Castanilor, îndreptându-se de la gară spre centru, unde alaiul a intrat într-o curbă la stânga, oprindu-se pe strada Maior Brezișanu nr. 10, fără multă lume în zonă, acolo așteptând generalul Ion Heruvin și prietenul său generalul Victor Isăceanu, care locuia în apropiere; a avut loc o convorbire emoțională, de 15-20 minute, al lui de Gaulle cu foști cunoscuți din Franța, pentru care dorise să ajungă la Târgoviște.
Convoiul oficial a reintrat pe artera principală ajungând la Curtea Domnească, fiind primit de oficialitățile județului Dâmbovița, între care mă aflam și eu, prezentându-i un coș cu mere, simbol al tradițiilor pomicole de pe Valea Dâmboviței. După vizitarea Bisericii Domnești, s-a mers către ruinele Palatului Domnesc, având loc a doua întâlnire cu generalul Ion Heruvin, lăsați să meargă tête-à-tête printr-o livadă de nuci către râul Ialomița. Spre dezamăgirea „băieților” care erau numai „ochi și urechi”, convorbirea celor doi a avut loc în engleză. Încheind vizita, de Gaulle a rostit: „Mă simt fericit să mă găsesc la Târgoviște și pot vedea locuri unde sunt atâtea mărturii ale originii poporului român. Vă aduc salutul Franței. Trăiască Târgoviște! Trăiască România!”. S-a plecat spre Ploiești.
De menționat că Prahova nu mai era regiune, devenise județ, fiindu-i luate, în februarie 1968, cu ocazia reformei administrative, raioanele Târgoviște și Buzău. La intrarea în Prahova, la Stoenești, a fost conceput un Arc de Triumf, o copie a celui de la Paris. A fost singura amenajare simbolistică realizată cu ocazia vizitei. Charles de Gaulle și Nicolae Ceaușescu au susținut cuvântări în centrul orașului, lângă cea mai reprezentativă clădire din Ploiești, blocul Cinemascop. Coloana oficială și-a continuat deplasarea pe lângă Uzina de Utilaj Petrolier „1 Mai” și Combinatul Petrochimic Brazi. Ultima oprire în vizita din provincie a fost la grădina de vară a hanului de la Românești, unde întreaga delegație a fost invitată la un festin gastronomic și un scurt program folcloric. Dansatorii au invitat la Periniță, pe de Gaulle să intre în joc, acesta a refuzat, în schimb Ceaușescu s-a prins câteva minute. La oprirea la Românești, N. Ceaușescu a primit o notă de la serviciile secrete care îl însoțeau, referitoare la situația mișcărilor revendicative din Franța, care se acutizaseră, ajungându-se la a se cere demisia generalului. În discuțiile dintre aceștia, de Gaulle, care era informat asupra situației, a afirmat: „Mon cher, Nicolas, poporul francez e un popor ciudat care e învățat să consume atât de multe feluri de brânzeturi și tot atâtea soiuri de vin! E foarte greu. Până la urmă, în asta stă nemulțumirea, că vrea mai mult și mai mult!”
18 mai 1968, ultima zi a vizitei, scurtată cu o zi din cauza evenimentelor din Franța, a fost marcată de întâlnirea de la Universitatea București cu 300 studenți (cu toții verificați) și cadrele didactice, la care de Gaulle, evocând originile și luptele celor două popoare pentru apărarea ființei naționale, a rostit și în limba română: „Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim”. A subliniat, de asemenea, „cât de numeroși profesori și studenți au venit să învețe la noi…”, subliniind în cartea de onoare „mă simt deosebit de onorat de această primire”. A mai fost semnată Convenția consulară între cele două țări. N. Ceaușescu a fost invitat la o vizită în Franța. La Ambasada franceză la recepție, înainte de plecare, Charles de Gaulle a invitat și veterani de război, inclusiv colegii și elevii militari cu studii în Franța cu care s-a întâlnit într-o sală separată. Afinități umane și din motive de limbă franceză, de Gaulle i-a făcut lui Ion Gheorghe Maurer o destăinuire la terminarea vizitei: „N. Ceaușescu este un «țăran mincinos!»”
Dr. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Umbre şi lumini (1)
Citește și Pastila de frumos. „Umbre şi lumini” (2)




























0 Comentarii