Generalul de Gaulle a fost entuziasmat înainte de vizita în România, spre deosebire de Moscova și Varșovia, unde, potrivit obiceiului de a vorbi în limba țării vizitate, învățase câteva cuvinte, dar nu multe. Pentru limba română a avut cea mai mare deschidere deoarece era convins că la București va găsi cel mai bun partener din Est pentru politica sa de independență și de distanțare față de blocurile militare, inclusiv noi față de Tratatul de la Varșovia. I-a îndemnat până și pe aghiotanți să învețe românește, având convingerea că România va fi cea mai importantă țară din sud-estul Europei, bogată, cu mare valoare spirituală și cu o politică foarte îndrăzneață, iar când va deveni și industrială, se va impune în fața mai multor state dezvoltate.
Avea crezul că Polonia avea trecut, pe când România avea viitor. La București, în 14-15 mai 1968, președintele Charles de Gaulle a fost găzduit la Vila Lac 1; tratativele cu delegațiile extinse au avut loc la Consiliul de Stat, în fostul Palat Regal, unde s-a și dejunat. Charles de Gaulle a rostit un discurs în Marea Adunare Națională. S-au depus coroane de flori la Monumentul Eroilor din Parcul Libertății și la Cimitirul Eroilor francezi din Primul Război Mondial, în Parcul Cișmigiu. S-a asistat la un spectacol la Opera Română. Pe tot parcursul vizitelor, traseele erau înțesate de mulțimi care s-au bucurat aclamând. Pe 16 mai s-a deplasat cu un avion românesc la Craiova. În Piața Unirii, în fața unei „mari adunări populare”, de Gaulle a ținut un discurs liber, încheiat în românește: „Hai să dăm mână cu mână! Trăiască Craiova!” Ofițerii români cu studii în Franța, colegi sau cărora de Gaulle le fusese profesor, au fost prezenți încă de la sosirea pe aeroportul Băneasa. Ulterior i-a mai întâlnit pe unii pe parcursul vizitei și la recepția finală de la Ambasada Franței. La Craiova l-ar fi întâlnit pe Polichron Dumitrescu, fost coleg, în 1922-1924, la Școala de Război din Paris.
Reproduc un reportaj: „la orele 12, delegațiile s-au reîntâlnit la Debarcaderul din Parcul Romanescu. Charles de Gaulle, îmbrăcat în uniformă de general de armată, a descins din automobil deplasându-se obișnuit, în pas normal. La un moment dat a început să bată pas de front, îndreptându-se în cunoștință de cauză spre o persoană pe care o identificase, generalul Polichron Dumitrescu, căruia i-a dat onorul cu mâna la chipiu. Din respect pentru colegul cel mai bun la învățătură pe care l-a avut”. Autorul „Umbre și lumini”, Gabriel Degeratu, a intreprins investigații și consideră că, în mare parte, unele sunt bazate pe legende urbane care, inerent, apar după așa lung timp. Inclusiv „retrocedarea și refacerea casei” generalului Polichron, cu „asfaltarea străzii”, par a fi inadvertențe!
A vizitat la Craiova Uzina Electroputere, Doljchim, Complexul Energetic Ișalnița, realizate cu licențe franceze. Yvonne de Gaulle a vizitat, ca și la București, un spital de copii, reamintindu-și de fiica sa Anne, decedată la 19 ani, înmormântată la reședința din satul Colombey-les-Deux-Églises. Seara, dineul a avut loc la Sala Maură a Restaurantului Minerva din Craiova, la care nu putea să lipsească un solist îmbrăcat gorjenește, care a cântat „M-a făcut mama oltean”. După înnoptarea la Craiova în „casa Jianu” (unde i s-a confecționat un pat de 2,20 m), oaspetele s-a îndreptat a doua zi, 17 mai, spre București, urmând ca pe parcursul celor 350 km să facă opriri și scurte vizite la Slatina, Pitești, Târgoviște și Ploiești. În automobilul decapotabil, pentru ca Charles de Gaulle să poată saluta imensele mulțimi înșirate pe întreg traseul. La Slatina a vizitat Uzina de aluminiu (de asemenea realizată cu licență franceză) și a servit un pahar cu bragă direct în automobil, Ceaușescu dorind să-i arate generalului că și la noi există mici privați care își valorifică produsele.
La Pitești, sosirea pe la orele 12, unde, în fața Cercului Militar, pe o estradă, 400 coriști dirijați de Alfons Popescu au susținut un program artistic. S-au ținut scurte cuvântări. Eleva de 18 ani, Honoria Diaconescu, i-a înmânat flori lui Charles de Gaulle, cu alocuțiunea: „Domnule președinte, fiți binevenit, suntem onorați de vizită, să știți că suntem francofoni și francofili”. Vizita a continuat la Vila de la Micești, unde s-au servit „mâncăruri specifice românești; sarmale, mămăliguță, pește în saramură, plăcintă cu brânză, frigărui”. O curiozitate, la 8 km, la Colibași, era gata de dat în funcțiune Uzina de Autoturisme, în cooperare cu Renault. De ce nu a vizitat-o? În primul rând nu a agreat colaborarea cu Renault, o dorea cu Citroën. În al doilea rând, grevele studențești din Franța luaseră amploare, atinseseră și sediul Renault de la Flins, existând amenințări ale muncitorilor francezi de la Colibași că nu va fi bine primit.
Dr.ing.Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Umbre şi lumini (1)
Citește și Pastila de frumos. De la trecutele moşii, la cele din zilele noastre
0 Comentarii