„Umbre”, situații materiale în disonanță cu starea generală a teritoriului; „perene”, fără preocupări de remediere a stărilor de fapt perioade îndelungate.
Străduindu-mă să găsesc un titlu care să cuprindă diversitatea aspectelor pe care doresc să le prezint în rândurile de față, mi-am amintit de o situație: Livada fără rod. Scandal. Era pe „vremuri”, prin 1980-1981, conduceam Trustul Pomiculturii de la Mărăcineni. Primul secretar al jud. Vaslui, ceva mai luminat decât majoritatea, trecând pe lângă o livadă de meri a unui CAP, a constatat lipsa fructelor. Responsabilii din CAP au motivat drept cauză materialul săditor necorespunzător, plantat de 5-6 ani, fără a produce flori. În 48 de ore a trebuit să fiu prezent pe tarla, la Vaslui, unde l-am întâlnit, în persoană, pe primul secretar. Meri din soiuri valoroase, Ionathan, Golden Delicious, produși într-o pepinieră a Stațiunii Pomicole din Tg-Jiu. Livadă încheiată. Analizând atent în coroană, am constatat că, de fapt, pomii au înflorit, au format fructe an de an, care, însă, au căzut din lipsa îngrijirilor, în special a tratamentelor, atacate de boli și insecte. Cum am constatat: pe ramuri, în locul unde se formează florile și fructele, atunci când acestea cad, lasă câteva țesuturi îngroșate, un fel de mici pungi, pe care le numim burse, acestea existând în livada CAP cu sutele! Clasica pasare de responsabilități, frecventă în timpurile apuse, prezentă însă și acum, îmbrăcând diverse straie!
50 ha de paragină. În Argeșul nostru, în „peisajul” pe care îl respirăm zi de zi, probabil devenit o obișnuință (sau din cauza multitudinii altor preocupări administrative – în situația celor cu responsabilități), nu luăm în seamă modul cum folosim pământul, lăsat de Dumnezeu să ne fie leagăn și sursă de existență. Nu mă refer la productivitatea, în general scăzută, a pământului românesc, voi evidenția, din păcate, am mai făcut-o acum câțiva ani, o suprafață de cca. 50 hectare care nu produce nimic de peste 20 ani, constituind o adevărată pată dizgrațioasă în Argeș, leader al pomiculturii românești, pe lângă care se trece, uneori de mai multe ori pe zi, de la „opincă la vlădică”! Este vorba de o fostă livadă, așezată pe marginea DN 73, la 7 km de Pitești, lângă fostul SMA Mărăcineni. Livadă modernă de prun, cu o producție de 8-10t/ha, obiect al păguboasei Legi 18/’91, nici până în prezent finalizată și a altor numeroase forme de restituire a proprietății, din nefericire nu în favoarea urmașilor, ci a numeroșilor interpuși, beneficiari ai unor cesiuni de drepturi litigioase. Nu cunosc în detaliu situația juridică a celor 50 ha paragină, situată în centrul județului nostru, la vedere, nu numai a noastră a argeșenilor, ci a unei lumi întregi (apropierea de Dacia), dar adresez un apel direct Consiliului Județean Argeș, cu rugămintea de a interveni pentru eradicarea acestei pete, perene; o fac și ca un simplu pomicultor, cu avute responsabilități în domeniu, mâhnit și îngrijorat!
Citește și Pastila de frumos. „România, ruptă-n două”
Alte „umbre”, minore, dar semnificative. Parapet metalic deteriorat. Am mai amintit, o fac din nou, cu regret, este vorba, concret, de DJ 703K, între comunele Mărăcineni și Budeasa, în curba de cca. 800 m, în devenire pădure, parapetul metalic instalat cu scop delimitativ nu a suferit nicio întreținere de zeci de ani, fragmentat, distorsionat, ruginit, în mare parte acoperit de mărăciniș; cred că an de an au existat fonduri pentru recondiționare – vopsire (?!). Indiferent în a cărui responsabilitate se află, oricum, drumul străbate teritoriul administrativ al unor comune care se găsesc în administrarea unui județ. Cu prilejul zilelor comunale ce vor urma, sper să pună pe agendă spre remediere și această aparent mică „umbră”.
Arbori și pomi uscați, de pe numeroase trasee publice sau din grădini, privindu-i an de an, au devenit, în obișnuința noastră, aproape o normalitate, aducând, din nefericire, accente sumbre în cuprinsul unor peisaje. O acțiune de degajare de asemenea „umbre” aș începe-o (administrația spațiilor verzi) în Piața Primăriei din Pitești, cu arborele alăturat valorosului WC, al cărui vârf uscat se profilează, la înălțime, pe proaspăt renovata clădire a muzeului!
Pe când ca la englezi? Răsfoind o revistă engleză am descoperit, sugestiv pentru noi, următorul episod: într-un orășel, comunitatea de pe o stradă i-a admonestat pe proprietarii gospodăriei care nu au tuns la timp iarba de pe peluză, așa cum o fac toți, constituind un element dizgrațios pentru vizitatori, admiratori! Aproape de măsuri punitive.
Dr. ing Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Diversiuni, scorneli, intrate în istorie
Citește și Pastila de frumos. Pământul Argeşului
0 Comentarii