Reiau tema prezentată în edițiile trecute ale acestei rubrici, în care am evidențiat inițiativa Consiliului Județean Argeș de a solicita unei universități fundamentarea Programului de dezvoltare economică, socială, culturală, instituțională pe care urmează să-l desfășoare în viitoarea legislatură în județul Argeș, consecvent convingerii că respectivul demers constituie o abordare benefică în viața noastră politică, nefiind un simplu expedient de etapă.
Un proiect fezabil, în sensul de a putea fi aplicat, al UBB Cluj, trebuie să aibă la bază o multitudine de elemente particulare ale Teritoriului Argeș. Mă voi referi la esență, între elementele din zona economică, respectiv la cele 682.631 ha înregistrate ca suprafață agricolă. Vor fi necesare soluții ca cele 95 comune care administrează imensul teritoriu să aibă un beneficiu, să oprească evoluția actuală către părăsire și paragină, mai ales în văile și dealurile din zona submontană.
Într-o lungime de peste 150 km „în zbor de pasăre” și lată de 60 km, ființează astăzi marginile de hotare administrative, așa cum am arătat, 95 comune cu sute de sate și cătune. S-au așezat aici oameni sârguincioși, simpli, curați, cu credință în Cel de Sus, care au zămislit copii, au fondat așezăminte și, nu în ultimul rând, au sădit pomi, au împodobit dealurile, le-au cules roadele, și-au unit destinele vieții pe aceste mândre și legendare meleaguri, generație după generație - și o vor face în veșnicie, cât Soarele va lumina și încălzi Pământul. Numeroase personalități argeșene din eșaloanele superioare ale tuturor domeniilor socio economice și administrativ-culturale (medicină, armată, dascăli, miniștri, prim-miniștri etc) și-au clădit cariera începând cu „adunatul prunelor” și „veghea” la miile de poverne scurgătoare a elixirului – țuica, cea care ne-a însoțit la toate evenimentele majore din cursul trecătoare noastre existențe.
În acest context cred că nu este lipsit de interes să redau o mică frescă din Enciclopedia României, elaborată în interbelic, consemnând evoluția particulară a satului românesc din partea de Muscel. „…nu este alt județ din țară în care saltul către viața modernă să se fi făcut în condițiuni mai fericite… s-a creat un duh nou muscelean (în parte și argeșean) ale cărui roade se văd: păturile țărănești muscelene n’au idealuri târgovețe, de lepădare a ceea ce a fost, de dragul inițiativei unei clase burgheze, ci dimpotrivă, ele au idealul cuminte ale „chiaburului muscelean” care rămâne sătean, în port sătesc, cu rosturi în sat, cu toată averea și sufletul lui în sat!”
Ce facem în continuare în condițiile mereu schimbate ale societății și mai ales ale globalizării și integrării în Uniunea Europeană? Se va mai putea avea în vedere principiul subsidiarității? Alături de tradiții, care nu trebuiesc total ignorate, UBB-Cluj, în elaborarea PATJ, urmează să țină seama că pământul Argeșului este prielnic dezvoltării domeniului rege al agriculturii – horticultura - dovada fondării aici a instituțiilor naționale de coordonare, la Mărăcineni - pomicultură, la Ștefănești - viti-vinificație și legumicultură, la Golești - Muzeul, instituții care pot avea un aport calificat, inclusiv în implementarea în viață a programului. Sunt convins că „eminențele” clujene, în care ne punem nădejdea, vor finaliza „documentul”, așezând, între evenimentele de esență ale sectorului cultural - ca un corolar de armonie, în veșnicie, a deja semicentenarei Simfonii a Lalelelor! Nu mă pot pronunța, încă, despre aportul celor două universități piteștene!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Consilierii din satele româneşti
Citește și Pastila de frumos. Minunea din satul Pătroaia – Dâmboviţa
0 Comentarii