Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor – încotro?

Reproduc o discuție dintr-o familie din Budeasa pe la care trec, din când în când, din motive de întreținere a mașinii. Doamna Mariana: „V-am văzut la televizor, la Simfonie. N-am fost, dar am auzit că a lăsat impresia de a nu fi în România!” Felicitări, din nou, domnului primar Gentea, pentru intuiția de a-mi fi urmat îndemnul și strădania de 45 de ani de a scoate Simfonia Lalelelor în natură, acolo unde îi este locu!. Să ne imaginăm că, dacă numai ineditul schimbării locației, plus micuța colecție de 50 de varietăți de lalele din imensul crâng neordonat, cu plopi, a condus la asemenea impresie (ştiu din numeroase alte surse că nu a fost singulară), ce-ar însemna o selecție națională, cu câteva sute de varietăți de lalele, alături de alte colecții de magnolii, bujori, liliac, trandafiri-rozariuri, cireși – grădină japoneză?

Toate acestea împreună cu un complex cultural expozițional, cu pavilioane și alte dotări pe măsură (cortul din acest an a fost impus de lipsa de timp), în care să fie etalată nota principală a Simfoniei – „Expoziția de flori, plante dendrologice și de apartament, aranjamente florale”, maximum 40-50 de standuri naționale și străine, în competiție, adevărate opere de artă, divine, care să îți impună îngenuncherea și înălțarea gândurilor!

Citește și Pastila de frumos. „Parcul Mirilor”

A trebuit un cort textil, alături de strădania de a sădi, printre plopi, straturi cu câteva varietăți de lalele și alte flori, care să înnobileze hectarele de poiană, plus ineditul curaj al domnului primar de a scoate Simfonia dintre pereții reci ai Casei Cărții, ca suficiente măsuri pentru a aduce, în trei zile, în Lunca Argeșului, 300.000 de vizitatori!

Plonjând în cele 24 de hectare ale Luncii Argeșului, o adevărată mină de aur, cu tot inconvenientul pe care îl prezintă, încă, sutele de plopi (eu sper că vor fi înlocuiți etapizat, mai repede decât în două mandate), se impun, de urgență, câteva măsuri, decizii:
– ca orice creație de mare amplitudine culturală, de arhitectură peisagistică de agrement, menită să îi consolideze Piteștiului numele de „oraș al Lalelelor”, purtând în stemă o lalea, înscriindu-se ca brand identitar de notorietate internațională, se impune să-şi găsească un autor pe măsură, un proiectant, un Le Nôtre pentru un Versailles mai mic, care să asigure anual (nu 6 mil. de turiști precum cel francez), măcar 1-2 milioane de vizitatori;
– reproiectarea întregului spațiu dintre miile de km de alei betonate, în care să își găsească locul, în ambianța unui adevărat parc, grupaţi după toate regulile arhitecturii peisagistice, arbori, arbuști, flori, mai ales colecții și o infrastructură-complex cultural-expozițional care să permită, fără improvizații, desfășurarea diverselor manifestări;

Citește și Pastila de frumos. Tomograf pentru sănătatea arborilor

– dorim turism, inclusiv internațional, dezindustrializarea Argeșului o impune, de fapt; atunci să analizăm cu sinceritate și responsabilitate stufoasele programe întocmite la edițiile trecute ale României, urmând să constatăm care „note” sunt mai atractive pentru marele turism și care au destinația unor evenimente care se petrec din patru în patru ani!
– altfel, manifestarea primăverii poate avea loc și între noi, în veselie, distracție, voie bună, aplauze, în târgul nostru drag, suprapunându-se Zilelor Piteștiului
– de unde întrebarea „Încotro”? Detalii – în edițiile următoare…
Dr. ing. Ilarie Isac