Unul din săptămânalele de succes în Argeș își face nobila datorie de a include în edițiile anuale, speciale, „Fabricat în Argeș” și Simfonia Lalelelor. A făcut-o și anul trecut, (2025), iar anul acesta articolul - două pagini - este intitulat „Simfonia Lalelelor de jumătate de secol unul dintre cele mai puternice branduri ale Argeșului”. Materialul nu are semnătură, probabil o emanație a redacției; obișnuit să citesc „printre rânduri”, sunt redate și unele gânduri ale administrației locale privind orientarea spre care ar urma să se îndrepte „brandul” începând cu noua jumătate de secol în care intră din 2027. Ar fi o eroare.
Se impun unele precizări, sunt dator să le fac, legate de conținutul elaboratului articol, care, din păcate, nu se bazează pe o documentare pe măsură, insistând pe exclusivitatea, în decursul timpului, a aportului Primăriei în organizarea și evoluția Simfoniei Lalelelor. Voi documenta, în serialul pe care îl încep, că dimpotrivă, cu excepția neprețuitului primar care a fost Valeriu Nicolescu, parțial, Tudor Pendiuc, și în ultima perioadă administrația Cristian Gentea, care au avut, și au, un aport benefic în viața Simfoniei, unii au condus-o spre derizoriu, comercializare, politizare, până la renunțare la esență, respectiv la Expoziție, cum s-a întâmplat în primariatul lui Cornel Ionică. În 1978, ideea, inițiativa organizării acestei manifestări, denumirea de Simfonie a Lalelelor, a aparținut Trustului de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Proiectare Pomicolă de la Mărăcineni, ai cărui salariați locuiau în Pitești. Colaborarea a făcut posibilă organizarea primelor 15-20 ediții care i-au asigurat notorietatea, cu Expoziții dendro - floricole și plante de apartament, cu participare națională, constituind adevărata esență a Simfoniei. Se face afirmația... „nimeni nu putea anticipa că această inițiativă avea să depășească statutul unei manifestări locale...”.
nexact, manifestarea nu a demarat ca un eveniment local, chiar „Secera și Ciocanul” din 12 mai 1978 (prima apariție publică), scrie...„a fost organizată aici o manifestare națională de prestigiu...oameni de știință, cercetători, horticultori, arhitecți peisagiști au dezbătut problemele legate de dotarea orașelor...”. Cum se poate afirma că „nimeni nu se gândea la perenitate”, devreme ce la prima ediție, la Simpozionul Tehnico Științific am propus organizarea unei Expoziții Naționale Horticole Permanente (pe picior) și a unei Grădini Botanice, lucrările începând chiar în 1979, pe 20 ha, la Valea Teilor?! Neadevărat, de asemenea; „...în primii ani publicul era format din locuitori ai județului și Piteștiului”, de vreme ce, chiar de la prima ediție au fost prezente în standuri Serele Codlea - Brașov, Eforie – Constanța, Băneasa – București, Arad, Cluj, Timișoara, Tg.Mureș, Ploiești, Târgoviște (vezi „Secera și Ciocanul” din 12 mai 1978).
Pentru continua dezvoltare judicioasă a fenomenului Simfonia Lalelelor, pentru frumosul adevărului, în spiritul realității care, așa cum a fost, trebuie așezat la baza Simfoniei, ca o manifestare de interes național, caracterizată prin unicitate, nu numai pentru Pitești, în sensul complexității conceptului structural, cu elemente tehnico științifice, culturale, de agrement, educaționale, de socializare comunitară, participativă, dezvoltate pentru audiență publică, inclusiv, și mai ales pentru marele turism.
O expoziție cu 30 - 40 de standuri, constituită în Capitala florilor, cu prezentarea celor mai noi și mai valoroase creații anuale pe plan național și internațional, expuse pe cât posibil chiar de creatori. Aceasta este esența, pe care o evocă articolul despre care fac vorbire, dar nu o mai dezvoltă, o pierde prin omisiune, fără a sublinia, pe fond, care este motivul pentru care „sute de autocare” invadează Piteștiul. O fac, desigur, nu pentru a admira „parada bebelușilor”!; cele câteva zeci de cărucioare împinse de bunici pe strada mare; nici pentru micile „expuneri tematice”ale școlarilor, din Luncă, deosebit de utile pentru a cultiva spiritul participativ al comunității, atât de necesar, dar fără a înăbuși sau diminua „esența”! Am speranța și convingerea că la fiecare ediție a Simfoniei, fiii Argeșului, de pe unde s-au aflat ei, împreună cu familiile și cunoscuții, au fost prezenți. Găsesc că o întâlnire organizată a fiilor Argeșului (idee consemnată în respectivul articol), cu o tematică specifică, ar fi foarte utilă, cel mai potrivit, cu prilejul „Zilelor Piteștiului”.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii