Cuvânt şi Taine, o rubrică de pr. dr. Rafael Vintilă. Dialog interdisciplinar despre sănătate, echilibru emoţional, puterea relaţiei terapeutice şi rolul muzicii în viaţa omului (1)

Invitaţi:
Dr. Adrian Sturzu – medic cardiolog, asistent universitar
Prof. univ. dr. Ioana Dumitru – psihologie şi psihoterapie
Dr. Andrei Tase – doctor în muzică

Există momente în viața unui om în care un diagnostic medical schimbă nu doar felul în care își privește propriul trup, ci și felul în care își privește viitorul. O boală poate afecta inima, un organ sau o funcție a organismului, dar ecoul ei se poate răsfrânge asupra întregii persoane: asupra emoțiilor, relațiilor, familiei, credinței, speranței și chiar asupra sensului pe care omul îl atribuie propriei existențe.
Medicina ne ajută să înțelegem boala și să o tratăm. Psihologia ne ajută să înțelegem felul în care omul se raportează la suferință, la pierdere și la schimbare. Iar muzica poate atinge acea zonă a experienței umane în care uneori cuvintele devin insuficiente.
Nu este vorba despre a amesteca domenii diferite și nici despre a transforma muzica sau psihologia în substitute pentru medicină. Este vorba despre o perspectivă mai largă asupra persoanei.

Prof. dr. psiho-oncolog Rafael Vintilă: Domnule doctor Sturzu, din perspectiva cardiologiei, cât de mult poate influența stresul și suferința psihică sănătatea inimii? Vorbim foarte des despre „inima care suferă”. Cât este metaforă și cât este realitate medicală?

Dr. Adrian Sturzu: - Influența este importantă și trebuie privită cu seriozitate. Stresul prelungit poate afecta somnul, tensiunea arterială, ritmul cardiac și comportamentele care țin de stilul de viață. În același timp, este important să nu reducem orice boală fizică la o cauză psihologică. Medicina trebuie să păstreze un echilibru: să recunoască influența stării psihice și sufletești asupra organismului, dar să investigheze și să trateze corect cauzele medicale.

Prof. dr. psiho-oncolog Rafael Vintilă: Doamna profesoară Dumitru, ce se întâmplă psihologic în momentul în care un om află că are o boală serioasă? Este doar frica de boală sau este ceva mai profund?

Prof. univ. dr. Ioana Dumitru: - De multe ori este ceva mai profund. Un diagnostic important poate produce o ruptură în continuitatea vieții. Până în acel moment omul își construiește viitorul aproape automat: își face planuri, își proiectează cariera, familia, vacanțele, bătrânețea. Diagnosticul poate introduce brusc incertitudinea. Apar întrebări precum: „Ce se va întâmpla cu mine?”, „Cât se va schimba viața mea?”, „Voi mai putea face ceea ce făceam înainte?”. Pot apărea anxietatea, tristețea, furia sau sentimentul pierderii controlului. Important este ca pacientul să nu fie redus la diagnosticul său. Înainte de a fi „un bolnav”, el este o persoană cu o istorie, cu relații, cu resurse psihice și cu capacitatea de a găsi noi forme de adaptare.