Aminteam în ediția trecută despre anacronismul edficării Pieței de Gros până în anul 2000. Timpul s-a scurs și în orașele românești, chiar și în unele sate, a pătruns rețeaua de super și hipermarketuri; similar bătrânelor noastre bisericuțe care își aprindeau făcliile în toate locurile de viețuire, la care pe timpuri mergeam mai des pentru a ne lua hrana sufletească. Asemănător, frecventăm actualele construcții acoperind imense suprafețe de terenuri fertile pentru a ne satisface nevoile vieții trupești.
Tradiția vechilor mici piețe românești a fost sufocată. În marile adevărate „catedrale” ți se oferă de toate, permanent. În fiecare sunt prezente raioanele cu produse agroalimentare, fructele și legumele cu origini de pe toate meridianele. Cu greu își fac loc și cele produse în micile noastre exploatații, majoritatea în sistem gospodăresc. S-au încercat diverse modalități administrative fără eficiență. Pe rol s-a pus chiar o piață paralelă a produselor agroalimentare, este vorba despre falimentara „Casa Unirii”. Au existat discuții în diferite ministeriate, cum a fost în 2017, la prima ediție a dl Daea, când a funcționat un Consiliu de Afaceri Aericano Român (AMRO), inclusiv cu ambasadorul SUA, Hans Klemen, despre o rețea de fructe-legume. A mai făcut discuții și meteoricul ministru al agriculturii, Oros, prin 2020, de data aceasta cu ambasadorul Franței. În sfârșit, într-un Plan Național, dl prim ministru Ludovic Orban reușește să includă înființarea a 8 depozite de fructe-legume. O adevărată „panoplie” de „discuții”.
Prea adesea auzim, la nivele de mare responsabilitate, „am discutat”, ca și cum discuțiile ar constitui mari realizări, or acestea, fără acțiune, fără realizare, sunt vorbe goale! O rază de speranță, în 2021, când se hotărăște și demarează în sfârșit, la Tomnatic, în județul Timiș, un depozit de legume-fructe care să se constituie într-un model pilot, la nivel național. Cu multe chinuri, în desișul autorizărilor administrative, s-a construit, autorizat, în 2025, dar neintrat în funcțiune, întâmpinându-se dificultăți în afluirea produselor din micile grădini. O privire de ansamblu ne arată că toate „discuțiile” au abordat tema greșit, neprofesionist; ne-a preocupat mai mult ce facem cu recolta, nu, mai întâi, cum o producem în condițiile noului sistem de platforme comerciale. Nu ne-am întrebat, oare, de ce Apusul ne-a blagoslovit cu noianul de super și hipermarketuri. Au făcut-o pentru că la ei merge, a confirmat-o viața!
Mă introduc, personal, în temă. Am beneficiat, cu prilejul unui stagiu, în 1969, câteva luni, de binefacerile supermarketului Royal, din apropiere de Versailles, la 19 km de Paris, proprietate a doi frați canadieni. Era, probabil, printre primele din lanțul care a schimbat total sistemul comercial vestic. În același timp, cunoscând agricultura franceză „la firul ierbii”, am constatat efectele Planului Marschal după 15-16 ani. Investițiile Planului nu au venit până nu au fost îndeplinite unele „condiționări” (mă duce cu gândul la actualele „jaloane” ale UE!). În agricultură s-a urmărit promovarea celei mai eficiente structuri agrare care să asigure exploatarea pământului cu maximă productivitate. Dovedindu-se că aceasta este ferma familială viabilă, de dimensiuni medii, s-a instituit așa numita „Politică a structurilor”, o serie de măsuri care au condus la concentrarea terenurilor micilor gospodării în astfel de ferme al căror nivel de producție, standardizată, a alimentat marile centre comerciale. Ne dorim a avea depozite, fără a ne întoarce la „brazdă”, continuăm în horticultură, majoritar cu micile exploatații gospodărești. Nu am auzit, însă, în politica de la noi despre „structuri agrare” sau despre „piața funciară”. Se tot vehiculează, cu repercusiuni viitoare catastrofale, „legea arendei” și „comasarea terenurilor” (în latifundii!)! Ce facem cu fructele și legumele românești? În ediția viitoare.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Regenerarea parcurilor
Citește și Pastila de frumos. Piaţa de Gros – raftul înaintea seminţei
0 Comentarii