Înainte de a dezvolta tema articolului domnului Gabriel Grigore „Nu ne furați și Simfonia lalelelor”, așa cum am promis în ediția trecută, o apariție din presa piteșteană, „Curierul zilei” din 27 ianuarie 2025, m-a determinat, mai înainte, să inserez, cu mare dezamăgire, nota care urmează, constatând, încă, vulnerabilitatea pe care este așezată Simfonia.
Ce spune M.S. în anunțul respectiv: „Ediția cu numărul 48 a unuia dintre cele mai așteptate evenimente locale (?) și regionale (?) va avea loc în perioada 11-13 aprilie 2025”. Și continuă citând „postarea publică” din care se inspiră, reproducând din apelul către comunitatea piteșteană, pentru sprijinirea „Festivalului Simfonia Lalelelor”(?!). De ce, „festival”? De ce să introducem în categorie, alături de Festivalul zacuscăi, Festivalul țuicii, Festivalul covrigului cu ou etc?! De ce nu, pur și simplu, Simfonia lalelelor, manifestare culturală, spirituală, de înaltă amplitudine, tehnico–științifică. De ce de interes local și regional când, de exemplu, subsemnatul dețin un înscris în care se certifică contribuția Simfoniei Lalelelor la „dezvoltarea și creșterea municipiului Pitești pe plan național și internațional”.
Am început să cred că suntem în zodia cea bună a Simfoniei Lalelelor grație aplecării domnului primar Cristian Gentea către adevăratul gen, particular, pe care îl reprezintă Simfonia, respectiv deschiderea în Lunca Argeșului, reluarea Simpozionului Tehnico-Științific (deocamdată o încropeală), reluarea – cu mare greutate – a legăturilor cu realizatorii de profesie ai standurilor în Expoziție (universități, grădini botanice, mari companii floricole ș.a.). Din păcate, solicitările pentru noi evenimente, distractive, de voie bună, zgomot, nu se pliază pe genul Simfoniei: organizată în plină lună a florilor, a renașterii naturii, a verdelui crud, având drept componentă, chiar prolog, Parada florilor vieții, a copiilor, nu ne îndeamnă, astral, către un spectacol cu multe excese. Deocamdată, s-a dovedit că, vinerea seara, un concert muzical de înaltă ținută își găsește locul. Mai curând, fiind și timpul „însămânțărilor”, poate și al gândurilor noastre, al retrospecției, meditației și mai ales al admirației! Spre toamnă, în timpul recoltelor, sunt numeroase ocazii în care distracția poate avea prioritate, mai ales că apare și tulburelul!
Mă gândesc dacă generația actuală, a tinerilor, urmărind un „festival” de genul celui plănuit în anunțul din presă pentru ediția a 48-a ar putea afirma că „i-a rămas ceva agățat într-un colț al biografiei” precum domnului Gabriel Grigore: „Eram școlar și mergeam cu clasa să vizităm Simfonia lalelelor. Doamne, ce feerie și ce încântare!”. Atenție, Simfonia era constituită, la vremea respectivă, din nucleul care a consacrat-o, „Expoziția de flori, aranjamente florale, plante de apartament și dendrologice”, pe care constatăm că, încet, încet, o uităm. Am denumit-o „Simfonia Lalelelor” pentru că Piteștiul, spațiul verde public central, era înnobilat mai ales cu lalele. Expoziția din interior nu este realizată exclusiv din varietăți de lalele. Dimpotrivă, prezintă publicului care ar urma să devină tot mai numeros, din țară și din țările vecine, noutățile, cele mai valoroase forme ornamentale din toate genurile, de unde nevoia colaborării internaționale.
Revenind la articolul d-lui Gabriel Grigore, în același număr al „Jurnalului” din 20-26 martie 2002, un alt jurnalist, Mihai Bădescu, în „Mare mojicie, domn’primar”, explică contextul, motiv pentru care îl reproduc: „De mare mojicie a dat dovadă primarul Pendiuc la ultima ședință a Consiliului Local, de săptămâna trecută. N-am crezut vreodată că poate fi capabil de atâta mârlănie. Poate o să vi se pară dură exprimarea, dar veți vedea că exact așa au stat lucrurile, și martori sunt toți consilierii. Totul a pornit de la o intervenție a consilierului Valeriu Nicolescu care, vorbind pe marginea intenției Primăriei de a oferi unei firme – din București – dreptul de organizare a celei de a XXV-a ediții a Simfoniei Lalelelor, a făcut o serie de remarci metaforice, spunând că dacă se vrea înmormântarea Simfoniei, ar trebui adus un sobor de preoți în Piața Milea, care să-i facă pomana. Era un punct de vedere plastic, exprimat cu amărăciune de fostul primar al primei ediții. Ce a făcut Pendiuc? A răspuns cu un rictus, plin de răutate: „ca să fac tot o glumă, eu sunt prea tânăr ca să mă gândesc la pomeni”, carevasăzică, Valeriu Nicolescu, care este mai în vârstă și se apropie de 70 ani, asta ar trebui să facă, să se gândească la pomană. Ați văzut ce-i trece prin cap beleregului? O pomană pentru cel care îi dă lecții de administrație! Mai mare mârlănie nici că se poate auzi!”
Dr. ing.Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Se apropie al 48-lea „Sărut al lui Dumnezeu dat Piteştiului”
Citește și Pastila de frumos. Pământul Argeşului
0 Comentarii