Miracolul extaziant oferit de întâlnirea cu lumea florilor are menirea dumnezeiască să nu se oprească la limita retinei ochilor noștri, ci să pătrundă înăuntrul ființei noastre, să ne înalțe, să schimbe ceva din platitudinea stresului existenței noastre, mai ales când întâlnirea cu mirifica lume a florilor se petrece într-o Expoziție tehnico-științifică, reprezintă apogeul, esența trăirii într-o ambianță a frumosului spre desăvârșire, rol pe care și l-a propus Simfonia Lalelelor.
Aceste gânduri îmi încolțesc recitind o perlă literară produsă cu ani în urmă în presa argeșeană cu ocazia Simfoniei Lalelelor și a unor evenimente „ale orbului socio-politic” (vezi 4 mai care urmează!) de maestrul Marin Ioniță, a cărui plecare spre alte tărâmuri o comemorăm în această perioadă. Să o urmărim, reflectând la viitorul Simfoniei Lalelelor și la vremurile pe care le trăim.
„De 30 de ani ne repansăm, la fiecare sfârșit de aprilie, rănile războiului încrâncenării noastre, cu balsamul florilor. Încercăm, din nou, ca și azi, ca și mâine, ca și anul trecut pe vremea asta, să ne adăpăm sufletele la acest izvor al tămăduirii. Chiar după joia marii încrâncenări, când în Parlament se duceau lupte, care pe care, între cele două tabere ale Puterii. Rătutit, zăpăcit, turmentat, omul de rând, cetățeanul, nu știe ce să mai creadă. Oricare din tabere va câștiga, țara va pierde. Noroc că țara nu s-a învrăjbit într-atât, până jos, nu s-a împărțit în tabere. Ferește-ne, Doamne, de așa ceva! Câtă liniște, câtă pace, câtă fericire în lumea florilor! Parcă ne-am afla în alt timp. Parcă ne-am afla pe alt tărâm. Poate chiar într-un colț de rai, cât o insulă în mijlocul infernului dezlănțuit. Cascade de parfumuri, orgie de culori. Simfonia Lalelelor. Cântă din petale și din stamine, și din pistiluri, și din frunze, și din lujere și din rădăcini lalele și crini, crăițe și zambile, trandafirii și bujorii, mușcatele și garoafele, panseluțele și petuniile, orhideele și begoniile, albăstrelele și gura-leului, și creasta cocoșului, și traista ciobanului, și nu mă uita. Dacă în loc să se bată în Parlament oamenii aceia care hotărăsc destinul țării și-ar fi petrecut măcar câteva ceasuri în aceste zile la Pitești, poate că alta ar fi soarta noastră. Cine a trecut pe aici nu se poate să nu se fi simțit mai bun, mai bucuros, mai generos, mai frumos, mai neînvrăjbit, mai liniștit, mai înțelegător, mai chibzuit, mai Om. Să îngenunchem și să cerem binecuvântarea florilor, ca să ne putem purifica și tămădui de toate bolile vanității și orbului orgoliu, în luptele noastre pentru interese și pentru putere.”
Sau, la o altă ediție, „Pentru mine, unul, dar câți la fel? Sărbătoarea din aprilie a Simfoniei Lalelelor a intrat în așteptările ceremonialurilor fără de care scurgerea vieții nu mai poate să fie percepută. Ca și Sărbătorile Paștelor sau a celor dintre Crăciun și Bobotează. Știu bine cum se vor petrece lucrurile, cum le știm și pe cele din biserică sau din suita de obiceiuri. În primul rând decorul cu milioane de flori de toate felurile, venite din toate serele din țară, ba chiar de peste hotare. În aranjamente savante și artistitice, pe stradă și în sala de Expoziție. Pentru mine este diversiunea pe care o aștept, deviația care îmi prinde bine, evadarea care mă bucură, paranteza în care mă închid cu toată ființa mea, ca să nu mai știu, nu mai vreau să-mi complic existența, să-mi sporesc tensiunile cu ce se petrece pe la poliție, pe la justiție, pe scena politică, pe dincolo de Prut, prin deșerturile Mesopotamiei, când nu mă mai interesează ce e cu ciuma asta numită criză, Ni se cântă în inimă. Ni se limpezește și ni se liniștește mintea. Pentru o oră, pentru două, pentru câte or fi, bucurie în viața noastră, atât de hărțuită în fiecare zi. Simfonia Lalelelor… Mulțumim. Marin Ioniță”
A consemnat dr. ing. Ilarie Isac
N.B. Atenție, a nu se confunda standul expozițional cu taraba negustorească!
Citește și Pastila de frumos. „Plec mai bogată, liniştită, cu gânduri înalte şi curate”
Citește și Pastila de frumos. Diversiuni, scorneli, intrate în istorie
0 Comentarii