Calea propusă, de trecere directă de la tarlalele socialiste, prin delimitare, la proprietăți-forme medii, reprezintă un prilej unic în istoria agrară de a renunța la neproductiva pulverizare a proprietății fără împotrivirea foștilor proprietari: nu mai exista “setea de pământ” din perioada de după Primul Război Mondial; în cei 45 de ani de colectivism fiecare își găsise alte mijloace de existență, devenind salariați.
Propunerea din 1991 s-a izbit de opacitatea orgolioasă, de indiferența ipocrită a autorităților vremii și adesea de meschine interese care au condus la o reconstituire (Legea 18/91) încă neterminată, la câteva milioane de gospodării mici, sub 3 ha. Alături de câteva latifundii ale unor baroni locali. Vigoarea satelor a plecat în bejenie, drame familiale, copii lipsiți de iubirea și îndrumarea părintească. Și, așa cum am mai amintit, pământuri în paragină, 70-80% din produsele agroalimentare, din import.

Să sperăm că din milioanele de nepoți și strănepoți ai Țăranului român, împrăștiați prin lume, se vor găsi câteva sute de mii cu cunoștințele și experiența căpătată, care se vor întoarce la glie. Întorcându-ne la pământ, în sec. XXI va trebui să avem în vedere condițiile de viață și nivelul omului modern: fără a ne mai numi țărani, considerându-l și respectându-l totuși cu smerenie ca străbun, antecesor al tuturor, să-i preluăm însușirile și calitățile care l-au îndrituit drept ziditor de țară: cinstea și credința în Dumnezeu, onoarea, iubirea de familie, de neam, de pământ, tradițiile, cântecul, portul, jocul și tot ce l-a făcut aparte de alte nații. Putându-i numi în acest fel fermieri, fiecare cu specializarea lui, cei argeșeni – fermieri pomicoli.

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor, un nou început (I)

Luându-mă drept subiect, drept verigă a lanțului instituțional care ar trebui, rațional, să acționeze pentru „întoarcerea la Pământ”, ce aș face dacă aș fi: # primar de comună: identificarea terenurilor, tarla cu tarla, marcând pe planșe-hărți fiecare proprietate, cu posesorul nominalizat, situația juridică, starea de folosință (sau de nefolosință/părăsit etc.), afișarea hărților pe pereții primăriei. Întocmirea unui portofoliu cu proprietățile disponibile care urmează să intre în piața funciară.

Totul cu largă publicitate, care să ajungă și la „căpșunari”; # direcție agricolă județeană: centralizarea la nivel județean a disponibilităților tuturor comunelor; un concept de specializare a potențialelor forme pe centre pomicole, viticole, legumicole, cultură mare, publicitate; # Guvern: realizarea imediată, obligatorie, gratuită, a cadastrului întregului fond funciar al României; ieșirea din indiviziune a titlurilor de proprietate; fiecare palmă de pământ cu proprietar, pentru a se putea vinde/cumpăra. Facilități în piața funciară, fără taxe ș.a.; O rețea națională de prelucrare a producției agricole primare; # ministru de Finanțe: o bancă/instituție de credit specializată în agricultură, credit direcționat pentru cumpărarea de pământ, cu 3-4% dobândă pe termen lung, cel mai pretabil CEC, care mai are încă filiale în lumea satelor; # Academia Română, Academia Agricolă: stabilirea unei structuri mai judicioase a producției agricole românești, în condițiile subsidiarității pieței internaționale; să încetăm cu lozinca “grânar al Europei”; se impun culturi mai intensive; # şef de partid: doctrină axată pe măsuri, reglementări, sprijin pentru valorificarea uriașului potențial al pământului românesc; satisfacerea în acest fel a unor postulate naționale, sociale și, nu în ultimul rând, demografice; de ce nu, sate de fermieri cu oameni bogați și suflete frumoase!
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor, un nou început (II)