Într-un mesaj al Consiliului Județean Argeș, transmis cu prilejul festivităților organizate la cea de a 31-a ediție a Zilelor Municipiului Pitești, după enumerarea unor personalități care, în diverse domenii, au onorat Argeșul, sau încă o mai fac, începând, bineînțeles, cu Ion C. Brătianu, Argetoianu, desigur Dobrin și alții, încheie cu un îndemn:.. „Și mai departe, vă las pe dumneavoastră să rostiți un astfel de nume, cu voce tare sau în gând, drept aducere aminte sau mulțumire”.

Folosesc înțelepciunea populară, după care „Faptele ce nu se scriu se uită”, simțindu-mă dator să reamintesc „dâra” lăsată nu numai în Pitești, dar în întreaga țară și chiar peste hotare, în domeniul artei peisagistice de nedreptățitul inginer horticol Gheorghe Pacea. O fac din postura unuia care l-a cunoscut și cu care a colaborat, începând cu anul 1970; în epocă, eu director la Stațiunea experimentală Pomicolă Voinești – Dâmbovița, domnia sa, inginer șef la Administrația Serelor, Pepinierelor și Parcurilor din Pitești, cu ocazia proiectării și amenajării de către domnul Pacea a unui spațiu verde în jurul Stațiunii.

Născut la 25 iulie 1920 la Salonic, Grecia, de etnie aromân. Studii agronomice la București. Lucrează, până în 1952, în Ministerul Agriculturii, după care este transferat la Secția Horticolă a Regiunii Pitești, unde activează până în 1966. Participă la înființarea a 14 pepiniere pomicole, două viticole, asigurând materialul săditor pentru imensul program de plantări din regiune – 56.000 ha.
În perioada 1966-1979, la Administrația spațiilor verzi, unde nu a fost niciodată director, impunându-i-se o „cămașă verde” în familie, înființează cele două pepiniere dendro-floricole, inițiază și realizează efectiv (uneori cu mâna pe lopată!) spațiile peisagistice din Pitești: Expoparc; Ansamblul Calea București; Lumina, Bulevardul Petrochimiștilor, Zona Centrală Urbană, obiective consemnate ca atare în analele amenajărilor peisagistice din România (vezi „Cartea de Aur a slujitorilor horticulturii românești”).

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor – un nou început – în prospeţimea naturii

O realizare originală a d-lui Pacea, în epocă drept „primat” în România, a constituit-o înnobilarea spațiului verde public, alături de obișnuitele panseluțe, cu una dintre cele mai desăvârșite creații dumnezeiești ale frumosului, lalelele. Acțiune mult întârziată față de alte locuri din lume, poate și din temerea că valoarea acestora nu le va putea asigura securitatea în spațiul public românesc (vizavi de nivelul cultural!). A riscat în toamna 1972. Piteștiul a câștigat Simfonia Lalelelor grație modului magistral în care a plantat (posibil cu mâinile sale), cele 58 varietăți de lalele, pe peluzele din jurul Teatrului „Al. Davila”, care, înflorite în 1977, m-au inspirat la denumirea de Simfonie, și au stat la baza conceptului, devenită manifestare perenă (46 ani!), brand al Piteștiului și nu numai.

Din 1979, l-am luat, efectiv, alături de mine, până în 1982, la pensionare, funcționând ca „Șef de laborator dendrologic și arhitectură peisagistică” la Trustul – Institutul de la Mărăcineni, entitate științifică instituită în mod special pentru dl. Pacea, din dorința valorificării la nivel național a vocației de adevărat artist al peisajului. Și o reparație, într-un fel, a faptului că mare parte din viața profesională a trăit-o în coordonarea unui tehnician. A mai realizat, între timp, un parc – tematic în jurul institutului la Mărăcineni; dintr-o deplasare în Olanda a îmbogățit zestrea dendrologică cu 220 noi specii; a realizat un stand dendro-floricol al României în Parcul Sadat din Cairo. Comunitatea piteșteană l-a prețuit, acreditându-l Cetățean de Onoare. Își doarme somnul de veci în cimitirul „Sf. Gheorghe” din Pitești.
Dr. ing Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor – să îngenunchem şi să cerem binecuvântarea florilor!