Miracolul extaziant oferit de lumea florilor în infinitatea modalităților îl trăim fie admirându-le într-o glastră, fie pe verdele unei peluze, fie într-un buchet, chiar de mireasă, ca nuferi pe apă, spre albastrul cerului - în arborele lalea sau în livezile de măr. Toate au menirea dumnezeiască să nu se oprească la limita retinei ochilor noștri, ca oricare obiect, ci să pătrundă înăuntrul ființei noastre, să ne înalțe, să schimbe ceva din platitudinea stresului existenței noastre, mai ales când întâlnirea cu această lume mirifică a florilor este chibzuit a se petrece în Prier - Floral, primăvara, după „griul” îndelungatelor nopți de iarnă!
Prezentarea „lumii florilor” într-o expoziție, cu atât mai mult, reprezintă apogeul, esența trăirii într-o ambianță a frumosului spre desăvârșire, rol pe care și l-a propus Simfonia Lalelelor!
Aceste gânduri îmi încolțesc adesea, recitind o perlă literară produsă cu ani în urmă în presa argeșeană cu ocazia Simfoniei Lalelelor și a unor evenimente „ale orbului socio-politic” de maestrul Marin Ioniță, a cărui plecare spre alte tărâmuri o comemorăm în această perioadă. Să o urmărim, reflectând la viitorul Simfoniei:
„De 30 de ani ne repansăm, la fiecare sfârșit de aprilie, rănile războiului încrâncenării noastre, cu balsamul florilor. Încercăm, din nou, ca și azi, ca și mâine, ca și anul trecut pe vremea asta, să ne adăpăm sufletele la acest izvor al tămăduirii. Chiar după joia marii încrâncenări, când în Parlament se duceau lupte, care pe care, între cele două tabere ale Puterii. Rătutit, zăpăcit, turmentat, omul de rând, cetățeanul, nu știe ce să mai creadă. Oricare din tabere va câștiga, țara va pierde. Noroc că țara nu s-a învrăjbit într-atât, până jos, nu s-a împărțit în tabere. Ferește-ne, Doamne, de așa ceva! Câtă liniște, câtă pace, câtă fericire în lumea florilor! Parcă ne-am afla în alt timp. Parcă ne-am afla pe alt tărâm. Poate chiar într-un colț de rai cât o insulă în mijlocul infernului dezlănțuit.
Citește și Pastila de frumos. Un muscelean – precursor al pomiculturii moderne româneşti (I)
CASCADE DE PARFUMURI, ORGIE DE CULORI
Simfonia Lalelelor. Cântă din petale, și din stamine, și din pistiluri, și din frunze, și din lujere, și din rădăcini lalele și crini, crăițe și zambile, trandafirii și bujorii, mușcatele și garoafele, panseluțele și petuniile, orhideele și begoniile, albăstrelele și gura-leului, și creasta-cocoșului, și traista-ciobanului, și nu-mă-uita. Dacă în loc să se bată în Parlament oamenii aceia care hotărăsc destinul țării și-ar fi petrecut măcar câteva ceasuri în aceste zile la Pitești, poate că alta ar fi soarta noastră. Cine a trecut pe aici nu se poate să nu se fi simțit mai bun, mai bucuros, mai generos, mai frumos, mai neînvrăjbit, mai liniștit, mai înțelegător, mai chibzuit și mai Om.
Să îngenunchem și să cerem binecuvântarea florilor, ca să ne putem purifica și tămădui de toate bolile vanității și orbului orgoliu, în luptele noastre pentru interese și pentru putere.”
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Un muscelean – precursor al pomiculturii moderne româneşti (II)
0 Comentarii