Analizând mai profund „soarta” nucului pe meleagurile noastre, am ajuns la concluzia că nu a fost și nu este prețuit în măsura pe care ar merita-o, mai ales datorită valorii alimentare a fructelor sale. Văduvit în toate privințele mass-media, cultură generală, de exemplu nici reclamele comerciale nu fac publice, cât mai frecvent, pe diverse căi, faptul că nucile, spre deosebire de fructele celorlalte specii pomicole, constituie un aliment complet și concentrat și anume: substanțe grase (52-77%); substanțe proteice (12-25%); hidranți de carbon (5-24%); substanțe minerale (1,3-2,5%); vitamine A, B, C, aminoacizi esențiali. Este fructul cel mai bogat în Cu și Zn, conținând și K,Mg,Fe.
Valoarea energetică a unui kg miez de nucă este echivalentă cu un 1 kg pâine + 0,5 kg carne 0,5 kg pește + 0,5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurând 6354 calorii.
Instituțiile administrației publice din domeniu, Ministerul Agriculturii, direcțiile agricole județene și altele nu au în fișa postului, măcar tangențial, probleme care privesc nucul. Nu s-a ivit, încă, nicio inițiativă pentru închegarea unei asociații a cultivatorilor (a „nucarilor”), care să își propună măsuri pentru dezvoltrea culturii. Singurul domeniu, deși cu resurse restrânse, care a făcut ceva pentru nuc, a fost cercetarea științifică, după cum am amintit în ediția trecută a „Pastilei”. Și este sortit, după mersul actual al vremurilor, să-și aducă principala contribuție în continuare.
Între milioanele de nuci, biotipuri-hibrizi, răspândiți în toată țara, există și exemplare fără nicio valoare a fructelor, așa numiții nuci costelivi, cu miezul mic și coaja greu de desfăcut. Gândiți-vă ce frustrare, când, plantând un nuc nealtoit, după ce că intră târziu pe rod (10-12 ani), descoperi că este costeliv!
Într-un recesământ oficial mai aplicat (1965), s-a evaluat, din totalul de 4.164.200 nuci, mai mult de jumătate – 2.638.000, ca fiind costelivi.
Citește și Pastila de frumos. Despre nuc (I)
Consider că a venit timpul, deși mult întârziat, de a demara, a continua susținut, o acțiune concertată, denumită cu ani în urmă „Să repunem nucul în drepturile sale”, cu două obiective majore: I. Continuarea selecției în milioanele de biotipuri de pe întinsul țării, a unor noi soiuri cu mare valoare; II. Asigurarea pentru noile plantații a materialului săditor altoit produs în țară, prin echiparea - eventual cu fonduri PNNR - cu tehnică specifică altoirii la masă a măcar 2-3 pepiniere.
În legătură cu selecția - prin anchete la nivel național, ar putea începe în județul Argeș și, poate concret, cu o comună toponimică - Nucșoara și alte câteva alăturate! O inventariere, pe gospodării, cu sprijinul primăriei și a consilierilor, a școlilor și elevilor, până în toamnă, la recoltare, când urmează să fie selectate nucile valoroase. Institutul de Cercetare Dezvoltare Pomicolă Mărăcineni, prin dl. director Mihai Coman, este pregătit să continue etapele următoare, respectiv analize morfologice, biochimice etc, până la omologarea celor mai valoroase.
Cât privește Legea Pomiculturii, prevederea referitoare la autorizarea tăierii nucilor, neoperativă din motivele arătate, cuprinde și alte articole necesare, nepuse în operă, între care organizarea, din zece în zece ani, a recesămintelor; ultimul l-am instituit în 1979? Cât de utile ar fi fost, inclusiv pentru nuc… De asemenea, delimitarea cadastrală a centrelor și bazinelor pomicole, cele mai favorabile pentru fiecare specie, pentru concentrarea și specializarea producției, cu toate avantajele dovedite în agricultura vestică. Inclusiv pentru nuc, care a început să fie plantat în zone total neprielnice, pe terenuri degradate!
Ca de fiecare dată, rămâne să ne manifestăm speranța în mai bine!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Am fost, oare, grânarul Europei?
N.B. Câteva particularități ale culturii nucului necesar a fi cunoscute:
Categoria „nuci selecționați” (dar nealtoiți) produși încă de pepinierele noastre trebuie să dispară. Tendința de a planta nuci pe terenuri degradate, sărace, argiloase, este greșită, nucii asigurând producții economice numai pe soluri fertile; Intrarea pe rod a nucilor „din sămânță” la 10-12 ani, a celor altoiți la 4-5 ani după plantare. Producția în livezile obișnuite este de 2,5-3,5 t/ha; în livezile moderne, cu pomi altoiți, de vigoare mică, 5-6 t/ha. Soiurile valoroase au greutatea unei nuci de peste 12 gr, cu raportul miez/coajă de peste 60/70%.
Citește și Pastila de frumos. De ce nu semănăm cu Europa în agricultură?
0 Comentarii