Cu titlul de mai sus, în revista „Enigmele istoriei”, anul IV, nr.1 din 2023, a apărut un articol care m-a surprins, prezentând date din activitatea mea petrecută cu zeci de ani în urmă, uitate de mine, precum… „plecat în Franța, joi, 13 martie 1969, cu avionul RO 211, care a decolat la ora 8.55 de pe aeroportul Băneasa și a aterizat…” Autorul, un jurnalist de la Televiziunea Română, Gabriel Degeratu, pe care nu-l mai văzusem de copil, din 1976 când am plecat din Voinești, el fiind dâmbovițean, l-am descoperit și mi-a destăinuit că, urmărind un alt obiectiv legat de Franța, răsfoind în arhivele Ministerului Afacerilor Externe, a dat de numele Isac, pe care îl cunoștea din copilărie și de corespondența privind stagiul meu la Versailles.
Mă simt dator să folosesc această apariție, de-a dreptul surprinzătoare, dar incitantă, pentru a avea un aport, cât mai aproape de realitate, al istoriei lalelelor pe peluzele din centrul Piteștiului.
Mai ales că, chiar în acest an, înălțătoarea Simfonie a Lalelelor a avut un „prolog” ambiguu, fals, respectiv „50 de ani de la înflorirea primei lalele în Pitești”. Filiera apariției, pentru prima dată, în spațiul verde public din Pitești a lalelelor, se consideră a avea la origine „un geamantan și o tarabă dintr-o piață orădeană”, după fabulația unui frustrat salariat la spațiile verzi, Mircea Pungoci, devenit „istoric” al Simfoniei, urmărind să îndepărteze adevăratul nume căruia îi aparține ideea și concepția, respectiv artistul peisagist Gheorghe Pacea. Încadrat inginer șef la spațiile verzi din 1966, a continuat să planteze panseluțe în spațiile verzi încă 6 ani, după care a luat inițiativa înnobilării cu lalele a zonei centrale a Piteștiului.
Citește și Pastila de frumos. „Sărutul lui Dumnezeu” dat Piteştiului
Cu ce temei întrebarea? De ce tocmai în 1972?! Rămâne o enigmă trăită și petrecută de domnul Pacea dincolo, printre aștri! Ce putem însă afirma și prezenta cu certitudine, pe bază de documente, sunt unele întâmplări petrecute începând cu anul 1970, la câteva luni după reîntoarcerea mea de la stagiul din Franța. Dorind să amenajez în jurul Stațiunii Voinești – al cărei director tocmai devenisem – un mic colț de Versailles, aflând de realizările de la Pitești, m-am interesat și am dat de domnul Pacea. Timp de doi ani, 1970-1971, a devenit o prezență frecventă la Voinești, întocmind proiectul și asigurând majoritatea materialului săditor din pepinierele Piteștiului.
Bogata documentație adusă din Franța, în primul rând despre pomicultură, dar și din domeniul peisagistic, dendro-floricol, care m-a impresionat în egală măsură, greu procurat în epocă, le-am prezentat și pus la dispoziția domnului Pacea - avid de noutate. Vag îmi amintesc de sutele de diapozitive proiectate, mijloc de documentare obișnuit la acea vreme. Probabil, între acestea, Grădinile Versailles, care, începând cu luna aprilie 1969, mi-au fost martore, o vară întreagă, la schimbarea pe peluze a trei-patru rânduri de aranjamente florale, între care primele și cele mai spectaculoase au fost sutele de varietăți de lalele.
Articolul în cauză, mai ales titlul, m-a determinat să înnod firul unei filiere posibile, la care nu m-am gândit niciodată, timp de peste 55 de ani, asupra unei legături - măcar ideatice - între lalelele de pe peluzele din Pitești și cele din Grădinile Versailles. Documentele prezentate, măcar din motive de logică, pledează pentru această variantă, fără a-l mânia pe Dumnezeu - care, oricum, ar constitui o cale cu origini mai luminoase pentru adevăratul fenomen care se confruntă acum cu Piteștiul – Lalelele - decât prozaicul „geamantan”!
Legând Versailles de Franța, prin Simfonie, de Pitești, autorul amintește, în respectivul articol, câteva episoade din vizita președintelui Charles de Gaulle, în mai 1968, și în Pitești, evocând cântarea celor 400 coriști dirijați de Alfons Popescu, pâinea și sarea oferite, discursul într-o perfectă limbă franceză a elevei Honoria Diaconescu, precum și cuvântarea lui de Gaulle: „Noroc, Pitești! Urez noroc acestui oraș mare, muncitor, înflăcărat și plin de progres. Vă las salutul Franței. Trăiască România! Trăiască prietenia româno-franceză!”
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Continuităţi discontinue
Citește și Pastila de frumos. Înflorirea satului românesc are nevoie de finanţare – credit ieftin
0 Comentarii