Ne-a părăsit, de curând, frumoasa crainică a Televiziunii Române, Delia Budeanu. Înmormântată în cimitirul Mănăstirii Ghighiu, de lângă Ploiești, așezându-se pentru veșnicie alături de soț, Radu Budeanu. Înmormântarea, transmisă public, i-a întristat pe toți cei ce au cunoscut-o.
În ce mă privește, mă simt dator să evoc, în mica mea rubrică „de frumos”, în memoria sa, câteva amintiri în legătură cu interferențele avute cu familia și chiar cu domnia sa. Am cunoscut-o ca fetiță, 11 ani, în 1957, când m-am alăturat colectivului de cercetători ai Stațiunii Experimentale Pomicole – Voinești, jud. Dâmbovița. Între aceștia, tatăl domniei sale, ing. Gheorghe Moruju. A părăsit Voineștiul, din motive familiale, pentru alte meleaguri, la Turnu Severin, urmându-și, vreau să subliniez, frumoasa-i mamă. Întâmplarea a făcut să fiu găzduit la locuitorul Costică Voicu, la care familia Moruju a locuit o bucată de timp.
I-am urmărit parcursul, Severin, Timișoara, Cluj, București, venind uneori să-și viziteze tatăl și mai ales, din comunicarea cu colegul Moruju, timp de 20 de ani. În mod cu totul deosebit, îi sunt recunoscător pentru că mi-a prilejuit întâlnirea și apoi prietenia de o viață cu marele Adrian Păunescu. Era, cred, prin 1972 când conduceam Stațiunea Pomicolă Voinești, când, ușa cabinetului deschizându-se, am avut în față două frumuseți omenești. Delia Moruju și un băiat cu ochi albaștri, cu plete, colegi ai facultății de litere din București, nimeni altcineva decât Adrian Păunescu. Văzut, plăcut, pentru o întreagă viață. Tatăl Deliei, pentru care venise, nu l-a prea agreat pe Adrian Păunescu, fiind obligată să mi-l paseze mie. Colegii de la cei 20 de ani de activitate în Televiziunea Română au onorat-o, reeditând integral, în ziua înmormântării, o emisiune „Profesioniștii”, realizată de Eugenia Vodă, cu mulți ani în urmă, 2002, în care Delia și-a descris lupta, prima, pe care a câștigat-o cu un neoplasm diagnosticat; cu aceeași geneză, nu a mai putut supraviețui datei de 19 octombrie a.c.
Citește și Pastila de frumos. Pământul Argeşului
A reușit să-și consemneze trăirile în două volume: Live”, la Editura „Vremea” – 2002; și „Jurnal. Rațiune și sensibilitate”, Editura „Curtea Veche” – 2024. Mărturisește, printre altele, o întâmplare de pe ecranul TV. Din perioada trecută: „Prezentatorii nu erau identități distincte. Nici numele nu ni se punea pe ecran”. Evidențiază cum s-a încercat eliminarea ei de pe post, fie pentru apartenența politică a tatălui ei, fie pentru că avea o coafură superbă și a stârnit invidii. Salvarea a fost I.G. Maurer, care a dat un telefon: „Băgați-vă mințile în cap, lăsați-o pe fata asta în pace, să-și facă meseria, că e o frumusețe și vreau să o văd pe ecran”. A fost o dedublare permanentă, s-a destăinuit Delia Budeanu. Nu numai frumusețea cu care a înzestrat-o Dumnezeu, merită admirația și amintirea noastră, ci, cu deosebire, eleganța și profesionalismul pe care le-a etalat în cei 20 de ani pe ecranele Televiziunii Române. Să o lăsăm să-și doarmă liniștită somnul de veci, adăpostită de toate răutățile lumii.
Găsesc necesar să mă refer la titlul acestui articol, la „Frumosul de Voinești, în care își are originea și Delia Budeanu, creatorul acestui soi de măr fiind tatăl domniei sale, despre a cărui apartenență politică amintește că ar fi avut de suferit. Mai întâi, despre omul Gheorghe Moruju: fără angajare politică în socialism, presupusă simpatizare în trecut cu gruparea cămeșilor verzi; fără nicio manifestare în acest sens. Tangențial, a avut câteva restricții: nu a dat doctoratul, nu s-a deplasat peste hotare, o legătură profesională întreținând-o prin colaborarea cu un mare ameliorator american prezent ani în șir în România, cu deosebire la Voinești. Cercetător științific prin vocație. Minte sclipitoare. Perseverență, până la încăpățânare, uneori pentru motive neîntemeiate. Despre viața familială, tumultoasă, sfârșită prin incinerare, înțeleg că s-a referit Delia Budeanu în volumul „Live”, apărut la editura „Vremea”, în 2002. Principalele realizări profesionale ale ing. Gheorghe Moruju le-a constituit crearea de noi soiuri de pomi fructiferi. Prezint câteva: Frumosul de Voinești, hibrid între Ionathan și Belle de Boskosp. S-a urmărit transmiterea însușirilor de rezistență la boli ale soiului Boskoop. Încrucișarea naturală (polenizarea) s-a efectuat în 1953.
Primele selecții în 1956. Rodul și conservarea în 1959. A rezultat un soi cu frunzișul rezistent la făinare (un defect al Ionathanului), cu intrare timpurie pe rod, productiv, gust excelent și o colorație a pieliței fructelor roșu-strălucitor, care justifică pe deplin denumirea pe care o poartă. Deliciosul de Voinești, hibrid între Golden delicious și Crețesc - s-a urmărit un Golden ceva mai acrișor; a rezultat, probabil, cel mai bun soi de mere existente, sub aspectul gustului – echilibrat, zahăr/acid, aromat. Sămânță hibridă obținută în 1949, omologat în 1973. Republica soi de păr, cu păstrare de iarnă. Între Doyenne d’ hiver și Mme. Levavasseur, polenizare 1956, selecționat în pulpă, păstrare îndelungată. O amintire privind acest soi și restricțiile creatorului legate de presupusa simpatie politică: în una dintre vizitele lui Ion Dincă la Stațiune, ca secretaral CC, dâmbovițean, degustând para și explicându-i despre creator, nu a plecat până ce la tâmplărie nu am confecționat o elegantă lădiță în care am ambalat 8 pere Republica, cu destinația „Tovarășul”. În două săptămâni, ing. Gh. Moruju a primit ordinul „Meritul Științific”. Alături de acesta, și mijlocirea obținerii gradului științific Cercetător Principal I, nu am putut fi de folos cu mai mult în destinul profesional al colegului Gheorghe Moruju. V-am prezentat un scurt remember din geneza a două creații cu aură, „Frumosul de Voinești” și Delia Budeanu.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „România, ruptă-n două”
Citește și Pastila de frumos. „România, absentă din Topul «Shanghai 2024»”
0 Comentarii