O zonă blagoslovită de Dumnezeu cu o configurație geografică de dealuri și muscele încântătoare, având pe fundal semețele creste ale munților, înzăpezite în această perioadă. Vizita a fost prilejuită de două „puncte fixe”, Liceul Tehnologic Agricol de la Curtea de Argeș, după 75 de ani de când i-am fost elev, și comuna Nucșoara, după cum spune și toponimia, cu multe nuci, urmând să organizăm o acțiune de selecție pentru a-i descoperi pe cei mai valoroși. Citisem în presa argeșeană, recent, o declarație a unui demnitar din Curtea de Argeș, precum că „Orașul regal renaște prin turism”, nu numai național. Am pornit, deci, cu privirea și mai ales cu gândul, mai analitic, mai atent, mai ales că perioada, fără frunzișul acoperitor, îți permite să vezi, cum se spune, „toate măruntaiele” de pe traseu. Încerc să grupez obiectivele pentru a putea să conturez, eventual, unele concluzii…
Arhitectura edilitară. Abia ieși din Pitești, spre Curtea de Argeș, că te izbești, în primele sate, în mijlocul unor gospodării așezate, de bun gust, de câteva „palate” uriașe, cu fel de fel de zorzoane, străine peisajului românesc, discordante, prin tot ce etalează, ansamblului! La celălalt capăt al traseului, în frumoasa și răsfirata comună Nucșoara, între căsuțele de munte agățate pe toate povârnișurile, una se distinge printr-un acoperiș vopsit într-un roșu aprins, țipător, identic fiind și gardul, de câteva zeci de metri. Două mici aspecte, dar pilduitoare, asupra gradului de implicare a comunității, autorităților și instituțiilor cu competențe în asigurarea decenței în ambientul în care viețuim. Din prea multă toleranță s-a ajuns la un haos arhitectural, cu care noi ne-am obișnuit, dar pentru turiștii doriți – tot atâtea pete negre!
Citește și Pastila de frumos. Piaţa Primăriei – o sugestie
Marginile rutelor: În localități și în afară, în multe situații, fără șanțuri pe mari porțiuni sau cu zone neîntreținute, cel mai grav, invadate de tufișuri și buruieni nedefrișate de ani! Nu cunosc atribuțiile consilierilor locali, dacă sunt circumscrise teritorial sau numai de participare la ședințele retribuite… Oricum, o formație județeană, echipată, ar putea întreține măcar drumurile de mare interes și circulație, cu darea în debit a proprietarilor-gestionari. Pornit pe mici amănunte, de asemenea, alături drumurilor, nu pot să nu amintesc de ramurile îmbătrânite ale arborilor, alungite peste chiar ambele sensuri de trafic, care stau gata să îți cadă în cap, mai ales pe ploaie sau vânt. Și, în sfârșit, parapeții pentru siguranța rutieră – construcțiile metalice din curbele accentuate, aproape peste tot în stare de degradare, nevopsite de ani de zile!
Extravilanul: văile și dealurile, câteva mii de hectare pe care am putut să le cuprind în scurta vizită, m-au întristat profund. Nu știu dacă cineva se poate transpune în starea sufletească a unuia care a avut responsabilitate asupra plantațiilor pomicole de pe aceste meleaguri, astăzi părăsite… Privesc cu mare durere, ca pe un eșec al vieții și activității mele.
Nu putem rămâne indiferenți fără a acționa. Mai întâi să ne cunoaștem minima productivitate actuală a celor 344.954 ha de teren agricol al județului, comună cu comună, până la nivel de hectar.
În contextul unei gândiri prospective pentru modernizarea agriculturii argeșene, alături de Pomicultură, nu trebuie neglijată vocația Viticolă a peste 1.000 ha – pantele însorite de la Ștefănești spre Topoloveni; poate și câteva sute de hectare de legume pe lunca Argeșului. Și nu în ultimul rând, patria laptelui produs de pășunile și fânețele Rucărului.
Ajunge secolelor de evoluție a „mersului de la sine” – experiență acumulată la noi, în cronica noastră sărăcie mulțumitoare; mai ales acum, privind și în afară, avem obligația să ne mai și putem proiecta viitorul!
Și realiza, desigur!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Elev la liceu tehnic
Citește și Pastila de frumos. Operă valoroasă realizată de eminenţa intelectualităţii româneşti interbelice
0 Comentarii