# Nicolae Iorga a scris elogios despre cartea-jurnal de război semnată de căpitanul Ion D. Isac, erou în Primul Război Mondial
# Fiul acestuia, dr. Ilarie Isac, va lansa în curând cartea scrisă de părintele său, reeditată
„Modul cum partidele politice au activat până acum, prin campanii de defăimare reciprocă, a făcut să se acrediteze în opinia publică faptul că ele sunt simple bande organizate să exploateze în folosul lor veniturile statului. Partidul politic închegat în jurul unei ideologii, având ca și concepție o doctrină și la bază un program, este absolut necesar vieței constituționale de stat, cu condiția să se facă singur necesar prin acțiunea de luminare a păturilor largi ale poporului și prin îndrumarea lor pe cărările urmate de el. Partidele politice au fost orbite de patima puterii, au urmărit distrugerea reciprocă. Cu schimbarea regimurilor, tot felul de sisteme au fost inventate ca să nu rămâie nimic în picioare din ce a făcut adversarul. Așa am ajuns la situația nenorocită că poporul, cel mai mult țărănimea și muncitorii din toate ramurile de activitate, se găsește azi în fața unei clase conducătoare împărțite în tabere de ură, incapabile să conducă statul”…
Nu, nu este un articol scris în urma consultărilor recente de la Cotroceni. Vă vine să credeți sau nu, este un pasaj din discursul deputatului de Gorj Ion D. Isac, rostit de la tribuna Parlamentului în ședința de la 1 iulie 1931. Jurnalist, dascăl, om de cultură și politician, Ion D. Isac a fost o personalitate proeminentă a perioadei interbelice și de după Al Doilea Război Mondial, care a cunoscut oameni mari ai vremurilor sale, precum un Iorga, Sadoveanu, Pătrășcanu, un Ion Mihalache, pe care nu de puține ori l-a întâlnit la Topoloveni. Este tatăl fostului director al Institutului Pomicol de la Mărăcineni, cunoscut piteștenilor ca „părintele Simfoniei Lalelelor”, dr. ing. Ilarie Isac.
A fost reeditată cartea de război a lui Ion D. Isac, comentată de Nicolae Iorga
În curând, va fi lansată cartea, reeditată, „Zile de sbucium și glorie. Pe valea Jiului, 1916”, a căpitanului în rezervă Ion D. Isac. Este vorba despre primul jurnal de război scris de un combatant al luptelor pentru întregirea neamului românesc, începând cu mobilizarea din 15 august 1916, despre care Nicolae Iorga a spus în “Revista istorică” din ianuarie-martie 1934: „E aici adevăr, duioșie și talent”. Cartea îi fusese trimisă de autor profesorului Iorga și se găsește și acum în biblioteca acestuia de la Institutul de Istorie.
Pe tot parcursul luptelor, Ion D. Isac și-a notat în caietul de campanie toate trăirile, povestind atmosfera de pe front, atacurile militare la care a participat, portrete de luptători, starea de spirit din tranșee, nostalgiile soldaților și crezul care i-a mânat cu pieptul înainte: dragostea de neam și țară. Pentru faptele sale de vitejie dovedite în luptă alături de camarzii săi, slt. Ion D. Isac a fost răplătit cu „Steaua României”, „Coroana României” și alte distincții.
Despre apropiata lansare ne-a vorbit chiar fiul său (unul din cei opt), dr. ing. Ilarie Isac. De la acesta am mai aflat cum a construit tatăl său trei școli pe meleagurile gorjene, două jurnale, cum a fost condamnat pe ”Legea alarmismului”, pentru că făcea propagandă împotriva cămătăriei care îi subjuga pe țăranii români, cum a fost ales deputat chiar în timp ce se afla în închisoare și, mai apoi, cum a fost la Canal, ca țărănist.
Cum a tremurat fiul, ca student, să nu se afle că tatăl său este la Canal
Acum în vârstă de 88 de ani, fiul, Ilarie Isac, povestește cum, admis la Facultatea de Agronomie de la Craiova, tremura să nu se audă că tatăl său este la Canal. Era în anul I când rectorul l-a chemat la el și atunci a crezut că secretul său a fost aflat și cariera îi va fi ruinată. Lângă rector se afla un bărbat slăbit și cu barba crescută, în care nici nu și-a recunoscut părintele. Scăpase de munca silnică. Cariera viitorului horticultor a continuat, pentru că s-a mutat la facultatea pe care o dorea, la București, iar după ce a pus, ca tânăr specialist, pe roade plantații intensive de meri la Voinești – Dâmbovița, a ajuns directorul general al Pomiculturii și a reușit să creeze Trustul de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare și Producție la București și la Mărăcineni și răspundea de pomicultura întregii Românii. Între 1981 și 1985 a fost deputat și vicepreședinte în Marea Adunare Naţională și răspundea de zonele necooperativizate și protecția plantelor. Acum este președintele Societății Naționale de Pomicultură, autor a nenumărate articole, lector în sesiuni științifice și, așa cum piteștenii îl cunosc, „părintele Simfoniei Lalelelor”.
Citește și Amintirea profesorului Ilarie Isac cu Adrian Păunescu
0 Comentarii