scris vineri, 13.10.2023

Palestinienii sunt evrei

Make – Ziarul BURSA #Internaţional / 13 octombrie

– Un scenariu năstruşnic, dar plauzibil –

Palestinienii sunt evrei, conform unui scenariu pe care îl expun aici în premieră absolută, ca să introduc sugestia că războiul din Israel dezlănţuit de atacurile Hamas, cu o săptămână în urmă, ar putea fi, de fapt, un „război civil” care ţine de trei milenii, de la primul progrom evreiesc din istorie.

Pentru o lectură lesnicioasă, îl expun fără trimiterile bibliografice ale documentării, atrăgând atenţia, totuşi, că textul articolului acestuia este extrem de speculativ, pentru că am ales mereu şi mereu, varianta istorică, care se racordează la firul naraţiunii.

Scenariul urmăreşte o succesiune dinspre prezent, către origini.

– Prima premisă, prima informaţie controversată:

1. Palestinienii, urmaşi ai filistenilor din Biblie.

– Peleset/Purusati s-a presupus că se referă, în Egiptul Antic, la „Popoarele Mării”, în special la filisteni. Cuvântul înrudit din ebraica biblică Pli¹tim, este de obicei tradus filisteni.

Faptul că teoria dominantă nu recunoaşte această filiaţie, nu mă împiedică să o menţionez, deoarece astfel de teorii controversate asupra istoriei se află în dezbatere fără vreo concluzie majoritar acreditată şi este convenabilă din punctul de vedere al scenariului pe care îl expun; astfel de situaţii vor fi mereu prezente în jurul articulaţiilor acestei poveşti, astfel că nu le voi mai menţiona.

– A doua premisă:

2. Filistenii, urmaşii cretanilor.

– Există teorii conform cărora filistenii ar fi fost unul dintre grupurile care au migrat din Anatolia sau din regiunea Mării Egee (unde este situată insula Creta), în Palestina, punând bazele regiunii Filistia (originea exactă a filistenilor rămâne neelucidată).

– Invazia doriană în Insula Creta şi distrugerea civilizaţiei minoice în secolul al XII-lea î.e.n. este aproximativ coincidentă cu apariţia istorică a filistenilor în Canaan, în perioada Bronzului Târziu, întemeind cinci oraşe-stat cunoscute sub numele de Pentapolis Filisteană: Ashkelon, Ashdod, Ekron, Gath şi Gaza.

– Există teoria conform căreia Cretanii bogaţi s-au refugiat pe mare în Grecia continentală, în Spania (ceea ce ar explica tauromachia şi asemănarea dintre portul popular spaniol şi cel cretan) şi în Palestina; la această ipoteză, eu adaug ideea că destinaţiile refugiului au fost alese pentru că aveau rude acolo, stabilite pe acele meleaguri cu unul, două-trei veacuri în urmă, idee bazată pe informaţii din premisa care urmează.

– Unii cretani de astăzi se consideră rude cu palestinienii şi urmăresc posturile de televiziune palestiniene, considerîndu-i pe greci drept „cotropitori”.

–A treia premisă:

3. Cretanii, infuzie etnică evreiască.

– În legenda Minotaurului, regele Minos primeşte un taur alb de la Poseidon, gest prin care zeul mării îi consolidează autoritatea în faţa poporului; limbajul mitologic, însă, poate acoperi un fapt istoric, care se traduce astfel: „De pe mare, a sosit o populaţie al cărei zeu era un taur” (populaţia canaanită şi evreii timpurii îl reprezentau pe El/Elohim în chip de taur).

Citește și:

Perioada domniei legendarului rege Minos şi epoca în care are loc masacrarea tribului lui Beniamin pot fi convenabil curbate, astfel încît să fie coincidente, deoarece periodizările asupra evenimentelor de atunci acceptă generoase aproximaţii de câte patru-cinci secole, astfel că ajungem la următoarea premisă.

– A patra premisă:

4. Tribul lui Beniamin, masacrat de celelalte unsprezece triburi.

– Aceasta este o poveste biblică din Cartea Judecătorilor din Vechiul Testament, (Capitolele 19-21), unde este relatat un ecou al distrugerii Sodomei din Geneză (Capitolul 19):

– Locuitorii cetăţii Ghibea, aparţinând tribului lui Beniamin, i-au cerut bătrânului care primise în casa lui un străin, să le fie predat oaspetele ca să-l violeze.

– În schimb, străinul şi-a scos în uliţă concubina, care, abuzată de locuitori pe tot parcursul nopţii, a murit.

– Străinul a tăiat trupul concubinei în bucăţi şi le-a trimis în toate părţile ţării – un apel la ceilalţi israeliţi să pedepsească faptele de la Ghibea.

– Celelalte unsprezece triburi ale lui Israel au distrus Ghibea şi au decimat tribul lui Beniamin.

– Până la sfârşitul masacrului, toţi, cu excepţia a 600 de beniamiţi, fuseseră ucişi.

– Scripturile relatează că alianţa ucisese toate femeile şi copiii din seminţia lui Beniamin.

– Ca să nu dispară tribul lui Beniamin, celelalte unsprezece triburi ucid toţi bărbaţii şi femeile din Jabesh-gilead şi oferă ca soţii beniamiţilor rămaşi în viaţă cele 400 de tinere fecioare găsite acolo.

– Remarcabile în acest episod biblic oribil, care poate conta drept primul progrom evreiesc din istorie, este imoralitatea şi cruzimea tuturor personajelor poveştii, inclusiv a bărbatului care îşi scoate concubina afară din casă şi doarme până în zori, pentru ca apoi să îi tranşeze cadavrul.

– Există teorii alternative la cele consacrate, care afirmă că o parte din rămăşiţele tribului lui Beniamin s-au refugiat pe mare, în Grecia continentală, în Spania şi în…Insula Creta, adică de unde pleacă şi unde se refugiază ulterior cretanii bogaţi, în faţa invaziei doriene, o parte întorcîndu-se în Palestina.

– În Palestina, refugiaţii nu au mai fost capabili să dezvolte o civilizaţie similară celei din Creta, fapt ce este explicat prin aceea că salvarea pe mare a fost accesibilă doar celor avuţi, dar nu şi meşteşugarilor, astfel că, din prezentarea sa biblică, „filistinul” a devenit sinonim cu „om mulţumit de sine, făţarnic, laş, mărginit”.

Concluzia:

5. Palestinienii, descendenţi ai rămăşiţelor tribului lui Beniamin şi ai celor 400 de fecioare.

Desigur, concluzia este contestabilă, mai ales că nu convine nimănui – nu le convine nici evreilor, nici palestinienilor să accepte că poartă un război fratricid, nu le convine nici iranienilor care au dezvoltat un antisemitism de stat, nu convine lumii arabe să îi fie confiscat pionul anti-israelit şi probabil că nu le convine nici ruşilor şi probabil nici americanilor, ce să mai zic de Kim Jong Un!

Concluzia că palestinienii sunt evrei are o probabilitate scăzută să fie adevărată, căci fiecare articulaţie contestabilă îi coboară verosimilitatea.

Atunci care este rostul să o prezint?!

În primul rând că verosimilitatea scăzută a scenariului acestuia pe care l-am numit „năstruşnic”, nu îi anulează caracterul plauzibil, ci rămâne, totuşi, o probabilitate validă.

În al doilea rând, pentru ca aproximaţiile cu care operează „istoria consacrată” sunt atât de largi, încât ceea ce studiem în manuale devine îndoielnic, astfel că deseori, diferenţa faţă de istoriile alternative constă în generalitatea acceptării, deşi dovezile lipsesc, (ca şi aici); uneori, coerenţa povestirii istorice o introduce în manuale, în lipsa unor dovezi clare.

În al treilea rând că argumentele contra acestui scenariu sunt demolabile.

Dar, cel mai important motiv să prezint acest scenariu este că e o concluzie indubitabil adevărată, sută la sută adevărată, indiferent cine ar minţi că nu este aşa!

Toţi oamenii sunt rude.

Palestinienii sunt 100% oameni.

Evreii sunt 100% oameni.

Creştinii, musulmanii şi iudeii sunt 100% oameni.

Vorba lui Shakespeare, în „Neguţătorul din Veneţia” (Actul !, Scena a III-a):

„Evreul oare n-are ochi? Evreul n-are mâini, organe, membre, simţiri, afecţiuni, pasiuni? Nu se hrăneşte cu aceleaşi alimente? Nu e rănit cu aceleaşi arme? Nu e oare expus aceloraşi boli, vindecat cu aceleaşi leacuri, încălzit de aceeaşi vară şi înfrigurat de aceeaşi iarnă ca un creştin? Dacă ne înţepaţi mâna, nu ne curge sânge? Dacă ne gâdilaţi, oare noi nu râdem? Dacă ne otrăveşti, oare noi nu murim? Şi dacă ne batjocoriţi, oare să nu ne răzbunăm? Oh! Dacă vă semănăm în celelalte privinţe, vă semănăm şi întru aceasta.”

Palestinienii şi evreii sunt 100% rude, ca oameni.

Scenariul acesta, oricât de hazardat, trebuie avut mereu în minte.

Atunci când înţepi un om, curge sânge.