În ajun de Crăciun și de schimbarea puterii politice, se răsfățau în rafturile prăvăliilor și marilor magazine ouă albe și dolofane, cu ștampile de identificare, pentru cozonaci, prăjituri și cele mai mai alese combinații culinare. Și tocmai atunci când se vorbea cu patimă despre profundele schimbări ce vor avea loc în partide, în Guvern, în Parlament, la Președenție, începe să zbârnâie, în urechi, un zvon, ca un bâzâit de muscă: ouălele acelea care par proaspete ca atunci ieșite de sub coada găinii, sunt falsificate. Mai exact, au fost spălate cu oțet, și li s-au aplicat alte ștampile, cu alte date de legitimitate. Ouă învechite, degradate pe dinăuntru, aproape clocite, pline de toxine care pot pune în pericol ficatul, rinichiul, stomacul, sângele, intestinele, hormonii și tot ce mai avem pe dinăuntru. Ba și pielea poate să fie bășicată și escuamată.
Întâmplare care a produs o adevărată panică în rândul gospodinilor, mesenilor și chiar al medicilor. Atenție la sănătatea poporului. Tocmai de marile sărbători dintre Crăciun și Bobotează și de marile așteptări, viața socială se află în primejdie. Să fie prinși, dați pe mâna procurorilor, puși în cătușe, judecați, condamnați, aruncați în închisori.
Dar, deocamdată, nu se întâmplă nimic din toate acestea. Când tăcerea s-a așternut și peste ele, ca peste cei cu retrocedările și peste cei cu Microsoft, când personajele cu dosare apar pe ecrane în chip de reprezentanți și purtători de cuvânt ai partidelor, când se pune la cale eliberarea și spălarea de păcate a unora dintre cei aflați după gratii, la ce să te mai aștepți?
Însă aceasta ar fi o altă problemă care n-ar avea de-a face în niciun fel cu politica. Ficatul la purtători este o piesă anatomică strict personală, politica interesează statul și întreaga țară. Dar știți cum suntem noi, cetățenii de rând? Clevetitori, bănuitori, bârfitori. Le amestecăm pe toate și nimic nu ne mai convine.
Și imaginația noastră bogată – că de fantezie nu ducem lipsă – ne poartă pe unde nici n-ar trebui să ne gândim. Și ne întrebăm așa dacă nu cumva povestea aceasta cu ouălele depășite, spălate cu oțet, reștampilate cu alte date, se va muta și în marile schimbări anunțate și așteptate.
N-ar fi pentru prima dată. Experimentul fusese făcut și a funcționat încă de pe vremea comunismului ceaușist, de unde se mențin încă multe obiceiuri, ce e drept mascate. Așa ceva se numea „politica rotirii cadrelor”, când un înalt politician, un ministru, un demnitar, un parlamentar nu mai convenea perechii dictatoriale, era schimbat din funcție. Și i se da altă „sarcină”, altă „muncă de răspundere”, alt minister, sau un loc de conducător în sindicat, la UTC, la uniunea femeilor, eventual director de fabrică sau de întreprindere agricolă, sau aruncat la vreo ambasadă. Rareori trimis chiar „la munca de jos”. După capriciile „conducerii superioare”, drumul putea să fie parcurs și invers.
Practica devine și mai lucrativă în timpul tranziției, când comuniștii autentici sau vopsiți au pus mâna pe putere împreună cu cei hămesiți de înalte funcții din opoziție. Întâiul prim-ministru, în ordine cronologică, a fost găsit expirat și a fost spulberat. Președinții celor două sindicate revoluționare combative și luptătoare împotriva guvernelor, ajung miniștri și chiar șefi de guvern. Un contabil de CAP, ministru de finanțe. Un inginer electronist, ministru al agriculturii. Ca în telenovele, un Zăroni sau o Lina Ciobanu, Aneta Sportnicu, Maria Gâdea, sau Găinușă, și ele în vârful puterii.
Dacă venim mai aproape, dăm de un fost premier liberal, care, în vacanță, își părăsește partidul cu gândul la președenție și ajunge lider al senatului, visând măcar postul de șef de guvern. Rotat este și un pesedist din generația lupilor tineri, cu o firmă de avocatură care își înfige rădăcinile în cărbunele din Valea Jiului și ajunge ministru al marilor proiecte și ministru al transporturilor. Implicat în șantaje și combinații de tot felul, pentru ridicarea în rang.
Unui fost ministru la sănătate, cel sub sceptrul căruia dispare institutul de vaccinuri Cantacuzino și rămânem și cu mai puține spitale, i se aplică ștampila că este cel mai potrivit om pentru finanțe, și de prim-ministru adjunct, ca peste câteva zile să fie aruncat pe linia moartă. Un fost ministru al cultelor, dat afară pentru o gafă, se ștampilează, se parfumează, se șamponează, își buclează părul, își pune papion în ajun de a se reîntoarce în vechiul loc de muncă, dar a doua zi altul s-a proțăpit în prag.
Dar tot ce există la această dată în politică este pus pe schimbare. „Cu mine sau fără mine”, declara un mare lider. „Dar cu cine?” ne întrebăm, iar și iar, noi cei de jos, mereu bănuitori și clevetitori. Cu cei care au închis spitalele? Cu cei cu retrocedările? Cu cei care au tăiat salariile, care au făcut să dispară industrii, șantiere și flote? Cu cei putrezi de bogați cu averi acumulate de un sfert de veac, inclusiv în ultimele zile? Cu cei spălați și reștampilați sau proaspăt ouați?
Sunt în țară destui oameni potriviți pentru o schimbare adevărată…
Blestemați fie dacă lasă țara pe urma infractorilor!
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii