Web Analytics

Ororile de la Berevoeşti nu merită clemenţă şi pedepse dulci, domnilor judecători!

de | 16.06.2017 16:18 | Opinii

M-a oripilat, și a oripilat o lume întreagă ceea ce s-a întâmplat timp de 12 ani la Berevoești fără ca cineva să se sesizeze. Torturile și brutalitățile la care au fost supuși sistematic cei 40 de sclavi – de la bătăi cu parul și dinți rupți cu vătraiul până la strâns fecalele romilor – ar fi făcut invidioasă și Inchiziția lui Torquemada sau pe Heinrich Himmler și temutele Einsatzgruppen din al doilea război mondial.

Peste o lună se va împlini exact un an de la descinderile în Gămăcești, numit pe bună dreptate „satul groazei”. La prima vedere, justiția și-a făcut treaba până acum: 34 dintre cei 38 de stăpâni de sclavi sunt în arest preventiv. Însă ăsta e numai vârful aisbergului. Un aisberg în care sunt implicați și cei de la serviciile sociale din Primăria Berevoești, și oficialii înalți din aceeași Primărie, și oficialii de la serviciile de asistență socială, și polițiștii care au ignorat sesizările venite de la rudele sclavilor bătuți în „satul groazei”. Iar până acum, în mod suspect, nimeni de la respectivele instituții publice nu a fost tras la răspundere, nici măcar o mustrare acolo de ochii presei. Nimeni nu a verificat nici măcar modul în care se acordau ajutoarele sociale stăpânilor de sclavi de la Berevoești și unde făceau aceștia munca în folosul comunității.
Și reacția opiniei publice s-a rezumat doar la reacții online, nu și offline. Fiți siguri că dacă ororile de la Berevoești s-ar fi petrecut în America, am fi asistat la marșuri de protest, de solidaritate cu cei chinuiți. Însă românii nu sunt uniți. Și prea puțini conștientizează traumele cu care vor rămâne pe viață chinuiții de la Berevoești.
Ce este însă surprinzător – luând inclusiv în calcul criteriul social și sociologic – e faptul că din ce în ce mai mult se conturează posibilitatea ca stăpânii de sclavi de la Berevoești să scape cu pedepse mici și dulci. Deja, într-unul dintre procese s-a dat un verdict, fie el și nedefinitiv. Cinci dintre stăpânii de sclavi au primit pedepse între trei și cinci ani de închisoare și le-au și contestat. Și faza tare e că inclusiv procurorul de caz a cerut pedepse reduse, având în vedere mediul defavorizat din care provin romii-stăpâni și lipsa lor de educație.
Ce legătură au aceste pretinse circumstanțe atenuante cu faptul că niște oameni, fie ei și fără educație, au bătut până la leșin sau chiar până la moarte și au ținut în lanțuri alți oameni? Bătăile și torturile au fost aplicate cât se poate de conștient sclavilor. Stăpânii de sclavi nu erau sub influența alcoolului ori drogurilor atunci când au aplicat torturile teribile, inclusiv copiilor. Nimic nu justifică faptele lor, la fel cum nimic nu a justificat ororile comise de naziști în al doilea război mondial. Iar invocarea lipsei de educație pentru motivarea torturilor nu ține. Educația sau lipsa ei nu are nicio treabă cu niște orori făcute conștient, voluntar și nesilit de nimeni.
Da, stăpânii de sclavi de la Berevoești au familii, au copii mici, nu au situații dintre cele mai roze. Dar au greșit și trebuie să plătească.
Și cei 22 de ofițeri naziști condamnați în 1948 la Nurnberg în cel mai mare proces de crime de război din istorie aveau familii, generalul SS Otto Ohlendorf avea chiar cinci copii. Ba chiar aveau și educație înaltă, erau cultivați, vorbeau fără probleme despre Wagner ori Goethe. Însă asta nu i-a împiedicat să ucidă un milion de oameni din estul Europei.
Și daunele acordate victimelor din primul proces mi se par derizorii, chiar dureros de rizibile. Un fost taximetrist care a fost bătut luni în șir și care a rămas cu sechele va primi daune morale de doar 15.000 de lei, după ce solicitase 200.000 de lei. Asta e justiție? Nu, în niciun caz, stimați judecători. Și sunt nevoit să fac iar referire la sistemul judiciar american. Iar aici îmi aduc aminte de cazul unei tinere sechestrate și bătute luni în șir, care a primit și încasat despăgubiri de câteva milioane de dolari. Dar din lumea civilizată de la Washington până la comuna primitivă din Gămăcești e-o cale atât de lungă, că mulți ani îi trebuie justiției de la noi să o atingă.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii