Conacul de vie de la Valea Mare – Ștefănești, Casa Memorială ”Vladimir Streinu” din Teiu și Catedrala ”Sfântul Proroc Ilie” din Costești, monument istoric de interes național, sunt obiectivele turistice inedite pe care le propunem spre lecturare de această dată.

Conacul de vie de la Valea Mare – Ștefănești

Printre pogoanele de vie deţinute de Constantin Brâncoveanu în Dealul Piteştilor se numără şi cele din Valea Mare. Domnitorul petrecea aici culesul viilor, în drumul său de la curtea domnească din Târgovişte spre cea de la Bucureşti, pe drumul Potlogilor şi Mogoşoaiei. În perioada 1695-1698, condicile de venituri şi cheltuieli ale vistieriei consemnează cheltuieli pentru casele domneşti de la viile de la Piteşti, care aveau pivniţe şi foişor. Conacul a rămas o vreme în proprietatea familiei Brâncoveanu, fiind administrat, începând cu secolul al XIX-lea, de Aşezămintele Brâncoveneşti. La începutul secolului al XX-lea, în conac locuiau călugări. A fost apoi deţinut de proprietari privaţi până în anul 1947, când a fost naţionalizat.

Ansamblul Conacului de vie brâncovenesc de la Valea Mare – Ștefănești este alcătuit din ruinele conacului, poartă şi zid de incintă. A fost declarat monument istoric, fiind înscris în Repertoriul Arheologic Național. Din clădirea principală se păstrează pivniţele şi zidurile parterului. Construcţia are plan dreptunghiular, cu dimensiunile la nivelul pivniţei de cca. 21 m x 9 m. Accesul în pivniţă se realiza pe latura scurtă, printr-un gârlici, astăzi prăbuşit. Pivniţa este acoperită cu o unică boltă cilindrică, realizată din cărămidă, întărită prin cinci arce dublouri masive, ce coboară până aproape de nivelul de călcare. Zidăria este mixtă, din piatră şi cărămidă, în asize.

Nivelul principal, al locuirii, este alcătuit dintr-o încăpere de mari dimensiuni, cu ferestre mari pe trei laturi, care se suprapune peste patru din cele şase travei ale pivniţei. Aceasta este secondată de două încăperi de dimensiuni mai mici, posibil destinate odihnei. Accesul principal se realiza pe latura lungă, printr-un foişor, astăzi dispărut. Un al doilea acces se realiza pe latura scurtă, de nord, peste gârliciul pivniţei. Deși astăzi din conac se mai păstrează doar zidurile de la nivelul parterului, fără planşeu şi acoperiş, ”Foişorul de la vii” sau ”Conacul de vie de la Valea Mare”, așa cum este cunoscut, reprezintă un obiectiv unicat al epocii brâncoveneşti.

Casa Memorială „Vladimir Streinu” din Teiu

Casa Memorială ”Vladimir Streinu” din Teiu este un muzeu memorial înființat în casa care a aparţinut familiei Vladimir Streinu între 1902 – 1972. Casa în care a copilărit scriitorul Vladimir Streinu a fost construită de Șerban și Leanca Iordache în anul 1902 și se află în centrul satului Teiu. La 28 noiembrie 1971 a avut loc, la inițiativa prof. Vasile Falcescu și cu aprobarea primului-secretar al județului de la acea vreme, Gheorghe Năstase, constituirea Societății culturale ”Vladimir Streinu” din Teiu și, prin eliberarea unei camere din C.A.P., înființarea unei Camere Memoriale. Până la urmă, în anul viitor, C.A.P. Teiu se mută din casa lui Vladimir Streinu puțin mai jos, în cea a fratelui său, Anton.

În data de 28 mai 1972 are loc inaugurarea Casei Memoriale ”Vladimir Streinu”. Clădirea a fost restaurată înainte de organizarea ei ca muzeu. În interior sunt expuse obiecte ce au aparţinut familiei scriitorului, tablouri, costume populare specifice zonei. Muzeul deţine şi o bibliotecă a Societății, cu cărţi ce au aparţinut lui Vladimir Streinu şi donate de scriitori. În aceeaşi clădire este amenajat şi muzeul sătesc. Scriitorul Vladimir Streinu s-a născut pe 23 mai 1902 în comuna Teiu din județul Argeș. A debutat ca poet în ”Adevărul literar si artistic” (1921), iar în calitate de critic, în revista ”Muguri” (Câmpulung Muscel), în 1922, cu un articol despre volumul de poezii ”Pârga”, de Vasile Voiculescu. Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie, pe care a îmbrățișat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu și încă de mai înainte, până la cel mai tânăr contemporan. În anul 2006 a fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române.

Catedrala „Sfântul Proroc Ilie” din Costești – monument istoric de interes național

A fost ridicată după cumplitul incendiu din 1930, izbucnit în biserica din sat, în care au murit 116 persoane, majoritatea copii. Este singura biserică din Argeș la sfințirea căreia a participat un rege. După tragedia din 18 aprilie 1930, când bisericuţa de lemn din Costeşti a ars din temelii chiar în Vinerea Mare a Paştelui şi, odată cu ea, aproape toţi copiii satului aflaţi la slujbă, 116 la număr, creştinii din întreaga ţară au ajutat la ridicarea unei alte biserici în Costeşti. Iniţiativa i-a aparţinut Patriarhului României de atunci, Miron Cristea, care a demarat o colectă publică națională. Pe lângă materialele de construcţie, a mai fost strânsă şi suma de 10 milioane de lei, bani cu ajutorul cărora s-au ridicat, la 2 km de locul incendiului, noua biserică, casa parohială şi paraclisul din cimitir. Purtând hramul ”Sfântul Proroc Ilie”, făcătorul de minuni și aducătorul de ploi, biserica a fost construită în formă de cruce, cu două turle, din cărămidă și piatră de Albești, între anii 1930 și 1932. Cel care a gândit și proiectat biserica nouă din Costești a fost Dimitrie Ionescu-Berechet, unul dintre cei mai mari arhitecți români. Portofoliul său de lucrări conține peste 400 de proiecte, care impresionează prin diversitate.

Din 1930 până în 1963 a fost arhitectul-șef al Patriarhiei Române, timp în care a proiectat peste 100 de biserici noi. Pictura a fost realizată de Dimitrie Belizarie, fiind și el unul dintre cei mai vestiți pictori bisericești. Biserica a fost sfințită pe 21 iulie 1935 de un sobor de clerici în frunte cu episcopul Argeșului, Nichita Duma, și Patriarhul României, Miron Cristea. La eveniment a fost prezent și regele Carol al II-lea, fiind pentru prima dată când un rege participa la sfinţirea unui lăcaş de cult din Argeș. Evenimentul bisericesc a rămas în memoria oamenilor cu atât mai mult cu cât Catedrala din Costeşti este singura biserică din Argeş la sfinţirea căreia a luat parte un rege. Noua catedrală bisericească din Costești este astăzi una din mândriile orașului, fiind un punct de atracție atât datorită istoriei sale, cât și datorită arhitecturii deosebite.

Citește și Atracţiile turistice din nordul Argeşului