„Jurnal de Argeș” a mai publicat o „Declarație” a marelui critic literar G. Călinescu dată Tribunalului Militar București în 1960, în favoarea poetului și criticului argeșean Vladimir Streinu (Nicolae Iordache), pe când acesta din urmă se afla arestat și urma să fie judecat (formal).
Marile spirite, deși au opinii diferite, deși, poate, precum în cazul celor doi, s-au atacat în tinerețe, în presă, fără milă, totuși, la greu, se ajută unul pe altul. Pentru că a făcut compromisuri cu regimul comunist, G. Călinescu a cam fost lăsat în pace (nu a mai fost lăsat să predea mulți ani, dar avea voie să publice, era ales deputat).
Pentru că a intrat, în 1946, în Asociația culturală de rezistență „Mihai Eminescu” și se manifesta contra regimului, Streinu a fost scos din învățământ, angajându-se paznic în Parcul Herăstrău, dar o boală de plămâni îl trimite la spital.
Iată o scrisoare inedită a lui G. Călinescu, scrisoare aflată în fondurile Muzeului Național al Literaturii Române:
„Iubite domnule Străinu,
Cu o mare consternare am aflat că eşti bolnav. Dr. Giugiuc care mi-este rudă are şi-ţi va arăta un mare interes. Prin forţa lucrurilor devin didactic şi trec la unele consilii şi înţelepciuni pe care, de altfel, mi le-au aprobat medicii dtale. Ospitalizarea (şi ne vom gândi la o cameră mai bună) nu trebuie să te indispună. Toată lumea face azi la fel, având în vedere că numai la spital poţi avea asistenţă la fiece moment. De altminteri, spitalul a devenit azi un adevărat hospitalia şi eu am fost găzduit la Iaşi, mai deunăzi, într-un astfel de local. Am fost pus în curent cu stadiul boalei. E plictisitor, dar nu disperant. Ai biciuit organismul şi e nevoie înainte de toate a-l odihni şi a opri procesul. Boala e mai mult morală. O imagine întunecată a ei, şi prea romantică, e de natură a imobiliza organismul. Voinţa de regenerare e capitală şi un intelectual ca dta trebuie să o aibă. Să facem socoteala lui Pascal: ce pierzi câştigând? Deci o linişte desăvârşită, o eliminare a oricăror zbuciumări îţi va da victoria. După aceea întărirea pe cale pur fizică e mai uşoară.
Din discreţie nu-ţi spun câţi medici au avut şi mai au ceea ce ai dta azi în chipul unei crize trecătoare. Asta nu mai e propriu zis o boală, ci o depresiune organică generală ce trebuie combătută cu un suflet de înţelept. Drul Giugiuc mi-a atras atenţia că ar fi greşită opinia că acum eşti bolnav şi deci sub regim de alimentare dietetică. Nu! Dimpotrivă, acum trebuie să te hrăneşti substanţial. Îmi voi permite, dacă îmi dai voie, să-ţi trimit din când în când după chiar avizul doctorului câteva lucruri de mâncare ce se găsesc greu în oraş. Acestea sunt adevăratele doctorii. Îţi trimit doze modice ca să le poţi mânca. Voi reveni cu voia dtale. Refacerea cât mai grabnică, cu care ne eşti dator, e în mâinile dumitale şi trebuie să vindeci şi pe cei din juru-ţi de prejudecata cu care văd unele accidente dramatice formal, în fond însă puţin grave în sine. Unde nu e moral – vorba lui Caragiale – nu-i nici rezistenţă, de aceea îţi urez cu toată prietenia o cât mai repede izbândă asupra indispoziţiei psihice. Fii senin, te vei face sănătos.
Al dtale
G. Călinescu”
P.S. Boala a fost mai gravă, alimentele de la Călinescu nu l-au ajutat pe Streinu, ulterior i s-a scos un plămân. Și încă o informație. Aflat în spital, deși total nerefăcut, când s-a aflat că, de fapt, e „banditul Vladimir Streinu” (fusese internat sub numele din acte, Nicolae Iordache), e pus pe o targă și pus pe trotuoar, în fața spitalului! De către medici! Noroc că medicii de azi sunt de pus la rană!
Citește și Semnal editorial. O carte despre Vladimir Streinu
Citește și Vladimir Streinu e dat în judecată, încarcerat fiind
0 Comentarii