# Lector univ. dr. Cristina Șerbănică urmează un program de cercetare postdoctorală de doi ani la Universitatea Kent din Canterbury. Experiența britanică a Cristinei Șerbănică, lector universitar dr. la Universitatea Constantin Brâncoveanu, a început în momentul în care a aplicat pentru un program de cercetare postdoctorală, cu durata de doi ani și două luni, finanțat prin Fondul Social European. Cristina a aplicat pentru acest program alături de alți 79 de postdoctoranzi de la universități din toată țara. Programul, intitulat „Performanță și excelență în cercetarea postdoctorală în domeniul științelor economice din România”, a fost inițiat de Academia de Studii Economice din București, în colaborare cu Universitatea din Kent și Universitatea Reading (ambele din Marea Britanie), Universitatea Messina (Italia), Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara. În cadrul programului de cercetare, piteșteanca a primit tema „Relația universitate – mediul de afaceri”. „M-am dus cu un plan de cercetare și am încercat să culeg bune practici legate de tema mea. Această etapă de studiu a durat trei luni şi s-a desfășurat la Centrul de Ocupare, Competitivitate și Creștere Economică (ECG) al Universității din Kent, Canterbury, parte a Kent Business School. Este una dintre cele mai mari universități din Anglia, are sedii și la Bruxelles, și la Paris, iar în Kent este sediul central. Mai întâi am analizat niște date secundare legate de relația cu mediul de afaceri, iar ulterior am realizat un studiu propriu.”, ne-a explicat Cristina. Studiul abia a început, este la primul pas, iar Cristina Șerbănică mai adaugă că, până la finalizarea acestuia, care va dura mai bine de un an, are de îndeplinit o serie de obiective: publicarea în reviste internaționale sau de impact internațional a 9 articole, participarea la 9 conferințe, dintre care 3 în țară, 3 în cadrul proiectului și alte 3 in UE.
Profesorii britanici sunt excluşi din sistem dacă nu au rezultate
Căutând să învețe cât mai mult despre tema ei de cercetare, Cristina Șerbănică a înțeles și cum de reușesc britanicii să facă performanță. „Acolo statul trimite bani către universități pentru a le încuraja să interacționeze cu oameni de afaceri și să transforme datele cercetărilor în produse și în rezultate pentru piață și, totodată, să aducă din rezultatul cercetărilor o noutate în economie. Sistemul lor de învățământ este foarte competitiv. Profesorii sunt motivați și salarial, dar și de faptul că sunt excluși din sistem, dacă nu-și îndeplinesc obiectivele. Cât despre studenți, o diplomă de acolo valorează foarte mult pentru mediul de afaceri, pentru viitorii angajatori. Diploma se obține greu, seriozitatea fiind o cerinţă de bază”, continuă relatarea. „Sunt mai serioși decât românii?”, o întreb pe interlocutoarea mea. „Oamenii de acolo sunt foarte serioși, au spirit de colegialitate, dar nu o apropiere de tip latin. Însă sunt foarte amabili și gata să te ajute cu orice. Mi-au oferit acces la tot ce aveam nevoie, mi-au oferit un birou pentru această perioadă de 3 luni și zilnic mă întrebau dacă îmi pot fi de ajutor și cu altceva. Sunt foarte corecți, sunt foarte punctuali când vin la birou, întâlnirile se desfășoară numai în baza unui program. Eu stăteam cu profesorul meu, Mark Gilman, practic în același birou, ne separa doar o ușă interioară pe la mijlocul camerei. Însă când aveam de discutat ceva cu el, trebuia să mă înscriu pe o agendă. Din punct de vedere profesional, am rămas marcată de întâlnirea cu profesorul coordonator, Mark Gilman, Directorul ECG al Kent Business School, și de rigoarea care exista în toate birourile.”, mi se răspunde, și e evidentă impresia plăcută pe care această experiență i-a lăsat-o Cristinei. În prezent, lector univ. dr. Cristina Șerbănică este membru asociat al ECG și continuă colaborarea începută.
La Universitatea din Kent sunt 4 profesori români
O întrebare îmi stăruie în minte și îi dau glas: „Cum sunt percepuți românii acolo, în Marea Britanie?” Răspunsul pe care îl primesc mă uluiește: „M-a surprins mult să aflu că sunt foarte apreciați. Din cele 60 de cadre didactice ale Universității din Kent, 4 sunt români. Am avut o întâlnire cu prorectorul acestei universități și el chiar mi-a pus întrebarea: cum de creează România o forță de muncă atât de bine pregătită și nu creează o piață care să rețină această forță de muncă? Ei deja nici nu își mai fac probleme în a-și pregăti propria resursă, pentru că pot să o importe la prețuri mici din țări precum România. În universitate, când spuneai că ești român, spuneai că ești serios.” Piteșteanca mai povestește că, în mod surprinzător, erau foarte mulți români în Kent, în condiţiile în care nu vorbim de un oraş metropolă. Totuși, erau acolo, în Marea Britanie, și români angajați fie la munci agricole, fie în servicii hoteliere, fie veniți la studii. Nu îmi pot reține curiozitatea și o rog pe Cristina să îmi spună cum s-a descurcat acolo, în Anglia, o țară străină, cu obiceiuri foarte diferite de ale noastre. Răspunsul vine cu entuziasm și pe nerăsuflate: „Dacă la început totul îmi părea întors pe dos, începând de la mașinile care circulau pe partea stângă și terminând cu prizele cu trei intrări, la sfârșit am înțeles că acestea fac parte din parfumul tipic englezesc. Păstrarea moștenirii identitare, într-o lume în care semănăm tot mai mult unii cu alții, mi-a arătat cum trebuie să fie o țară cu fruntea sus și ce înseamnă mândria națională. Sunt numeroase experiențele de care-mi amintesc cu multă plăcere: festivalurile locale, concertele rock ale trupei Școlii de afaceri, vestitul fish and chips, Catedrala din Canterbury, ceaiul de la orice oră a zilei, obligatoriu cu lapte, prăjitura cu morcov, iepurii și vulpile care se plimbau în voie prin parcuri, pălăriile doamnelor, respectul pentru familia regală și mii și mii de astfel de frânturi colorate în steagul Marii Britanii.”
”Succesul meu este și al Universității Constantin Brâncoveanu”
Aceasta este propoziția cu care a insistat să încheiem dialogul Cristina Șerbănică, adăugând: „Aici am crescut de când am ieșit de pe băncile studenției. În niciun moment nu m-am simțit copleșită de condițiile de la Kent, pentru că am fost învățată să lucrez și să trăiesc în condiții similare. Mai mult, faptul că prin UCB am fost permanent în contact cu universități din întreaga Europă și că am efectuat anterior numeroase alte stagii la universități din străinătate m-a făcut să mă prezint la Kent fără niciun fel de emoție sau complex de inferioritate! Iar acesta este, cu siguranță, doar începutul!”
Adriana Gândilă
0 Comentarii