# Piteşteanul Cristian Laiber a găsit în Japonia originea artelor marţiale tradiţionale. Inginerul electronist piteştean Cristian Laiber şi-a clădit visul, pornind de la o fascinaţie a vârstei copilăriei. Cu consecvenţă şi tenacitate izvorâte din pasiune, şi-a dedicat viaţa studiului artelor marţiale cele mai vechi, în forma lor originală. Deşi a debutat în studiul lor ca autodidact, a ajuns în prezent la un nivel de experienţă şi măiestrie demne de invidiat, acumulate în decursul timpului în mai multe stiluri. (şapou)

Este membru de onoare al trupelor de elită „Beretele Verzi”

Înainte de a putea avea un instructor, pentru că artele marţiale erau interzise în România lui Ceauşescu, şi mai înainte de a deveni adolescent, Cristi Laiber a început să studieze singur, folosind diverse cărţi pe care reuşise cu mare dificultate să le procure sau vizionând filme despre arte marţiale. Era extrem de greu un astfel de studiu, dar când pui pasiune, nimic nu este imposibil. Primul contact cu vechile şcoli marţiale l-a avut când l-a întâlnit, la un stagiu, în Târgu Mureş, pe Szabo Pal, cel ce avea să îi devină primul sensei în arta de luptă a vechilor războinici ninja. În 1993, anul în care a intrat la facultatea de electronică, a început să înveţe o nouă artă japoneză de luptă, o şcoală de arte marţiale tradiţionale japoneze reunind mai multe stiluri, cunoscută sub numele Takeda Ryu (“ryu” însemnând „şcoală”, în limba japoneză). Prima centură neagră a obţinut-o în 1995, în jujutsu. Spun „prima”, pentru că au urmat şi alte stiluri în care a ajuns la această performanţă. Între 1999 şi 2000 a avut ocazia să studieze în Franţa, la dojo-ul (sala de arte marţiale) privat al maestrului Roland Maroteaux, ca discipol personal al acestuia, disciplinele şcolii Takeda, dar tot atunci a intrat în contact şi cu alte stiluri de luptă: Penchak Silat (stil malaezian), Hapkido (stil coreean). Competenţa şi experienţa i-au fost recunoscute şi certificate de către federaţiile internaţionale de profil, astfel că astăzi este atestat internaţional ca instructor de tactici de supravieţuire şi este instructor şi consultant pentru tactici speciale defensive pentru armată, dar şi pentru firme de pază şi protecţie. A predat tehnici de luptă în unităţi militare nu doar din ţară, ci şi din străinătate. În 1999, a fost desemnat chiar membru de onoare al trupelor americane de elită Beretele Verzi, detaşamentul cantonat în Germania, la Bad Toelz, Bavaria. „Chiar dacă par multe arte marţiale, esenţa este aceeaşi. Oamenii au peste tot în lume două mâini şi două picioare. Ceea ce mă atrage este, poate, cultura diferitelor zone geografice, reflectată într-un mod specific, de căutare a unei supremaţii, prin strategie şi lucru la nivel energetic, înaintea unei tehnici strict fizice de luptă. După ce una este bine stăpânită şi mintea este mai relaxată, fără idei preconcepute, abordarea altora se face extrem de simplu, dar nu acumularea cantitativă este scopul.”, spune cu modestie Cristi. Autor de cărţi de arte marţiale, membru corespondent, dar şi redactor de reviste de profil, Cristian Laiber a condus şi conduce astăzi stagii de pregătire atât naţionale, cât şi internaţionale.

Şi-a demonstrat arta în faţa unui prinţ al familiei imperiale japoneze

Anul 2008 a marcat o nouă etapă din viaţa lui Cristi, una foarte importantă pentru pasiunea sa. Atunci, dorinţa sa de a călători în Japonia şi de a studia artele marţiale tradiţionale direct de la sursă a prins contur. Şi asta într-un mod cu totul aparte. Invitat fiind de maestrul său de Takeda Ryu, Roland Maroteaux, şi alături de acesta, i s-a făcut onoarea de a fi unul dintre luptătorii care, timp de două zile, şi-au demonstrat măiestria şi spiritul de luptă în faţa prinţului Higashi Fushimi Jigo în Butokuden, templul oficial de arte marţiale al familiei imperiale din Kyoto, locul unde, pe vremuri, se antrenau numai trupele imperiale nipone. Astfel de demonstraţii au loc o dată la patru ani, cu ocazia aniversării, pe 29 aprilie, a zilei de naştere a împăratului Akihito, care este sărbătoare naţională pentru japonezi. „În arhipelagul nipon, împăratul este considerat a avea descendenţă divină, de aceea din punct de vedere al recunoaşterii oficiale, o astfel de demonstraţie, în acest loc, este considerat nivelul maxim la care se poate accede în Japonia”, îmi spune Cristi. Nefiind japonez, el a trebuit să treacă printr-o pregătire specială, pentru a-şi însuşi protocolul ce trebuie respectat faţă de membrii familiei imperiale. „Am învăţat astfel cum diferă salutul în funcţie de persoana care este în faţă, postura şi distanţa corectă când se primeşte un cadou sau un certificat sau dacă noi doream să oferim ceva cuiva. Chiar şi numărul de paşi este important în situaţiile de acest nivel, modul de întoarcere, formulele de adresare şi de salut, absolut toată ţinuta este extrem de importantă în ceremonialurile de la curtea imperială şi nimic nu este lăsat la întâmplare. Mai mult decât atât, la venirea prinţului totul trebuia să decurgă cât mai fluid şi mai natural, respectând însă cu stricteţe şi anumite intervale orare după care a fost structurat tot evenimentul deja cu mai bine de 6 luni înainte.”, îşi aminteşte Cristi. “Trebuie să mărturisesc că a fost o emoţie aparte să intru şi să practic chiar în acelaşi loc unde atâţia experţi intraţi acum în  legendă au demonstrat arta lor deosebită. Este vorba despre nume sonore din istoria artelor marţiale japoneze, fondatori de stiluri.”, adaugă piteşteanul nostru.

Un test care te poate costa viaţa

Un alt episod unic l-a trăit Cristi Laiber tot în Japonia, cu ocazia testului pentru nivelul de centură neagră 5 dan în ninjutsu. Acest examen se dă numai la Honbu Dojo (dojo-ul central), fie cu maestrul Masaaki Hatsumi, fie cu unul dintre maeştrii discipoli ai săi.  După ce a urmat antrenamentele de pregătire cu maestrul Hatsumi, în luna mai 2008 a fost supus probei pentru 5 dan. Trebuie spus că acest examen, pe cât de puţin durează, pe atât este de înfricoşător. Cel care ia decizia de a-l susţine, îşi asumă nişte riscuri deloc de neglijat. Testul constă în perceperea intenţiei de a ucide a celui care atacă. Iar gândul, fiind o formă de energie, însă una extrem de subtilă, poate fi perceput doar de un luptător experimentat. Intenţia de a ucide are o energie extrem de puternică. Candidatul la acest examen trebuie doar să stea aşezat în seiza (o postură în genunchi şi cu şezutul pe călcâie), cu ochii închişi, relaxat, însă într-o stare de percepţie conştientă. În spatele său, maestrul, cu sabia de lemn (boken) iniţiază un atac mortal asupra capului candidatului, la momentul pe care şi-l alege el, cu intenţia clară de a ucide. Dacă în acea fracţiune de secundă discipolul, percepând intenţia atacatorului, se fereşte din calea sabiei, trece testul. În caz contrar… nu doar că nu trece testul, dar are apoi nevoie de intervenţia medicilor. Cu alte cuvinte, ori la bal, ori la spital. Acest test l-a avut de trecut şi Cristi. Şi l-a trecut de la prima încercare. Sensei Laiber mai relatează că acest test se dădea, în trecut, înainte de venirea maestrului Hatsumi la conducerea şcolii de ninjutsu, cu sabia adevărată şi cu lancea. Mărturie scrisă a acestui fapt stau densho-urile (manuscrise transmise de către înaintaşi, în care sunt consemnate învăţăturile şcolii). Hatsumi a fost cel care a înlocuit sabia de oţel cu cea de lemn, pentru acest test. Despre această probă în forma ei originală, adică cu sabia de luptă, se vorbea şi într-
un film documentar despre artele marţiale, „The Art of Killing”, ce era difuzat în serial, la TV, înainte de Revoluţie.
Cristi Laiber este o persoană a cărei poveste de viaţă nu poate fi încadrată într-o pagină de ziar. A studiat atât de multe lucruri, a văzut atât de multe locuri şi a cunoscut atât de multe personaje fascinante, încât s-ar putea scrie cărţi despre toate acestea. Chiar el mi-a mărturisit că intenţionează să scrie o astfel de carte. Are un fel captivant de a povesti, te face să trăieşti întâmplările pe care le relatează, să simţi emoţiile ca şi când ai fi în rolul protagonistului. Mai multe informaţii despre el şi sălile unde predă pot fi găsite accesând www.ninjutsu.ro. (Adriana Gândilă)