Leo Butnaru, cel mai important poet român de azi de la Chișinău, este și un traducător de excepție. Este un apropiat al Piteștiului, publicând lunar poezie tradusă din marea lirică a lumii.

Colaborează cu revista „Argeș” din 2008

Anul trecut, Primăria Pitești, prin Centrul Cultural Pitești, i-a publicat o (nouă) carte de traduceri. La o editură din Iași (cea mai… ieftină!). Cartea a fost nominalizată recent la cele mai bune cărți de către Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Iar vineri, 17 iunie, în prezența miniștrilor Culturii de la Chișinău și București, cartea a primit premiul cel mare. Deci, aici, la Pitești, nu ne-am înșelat în privința valorii acestei cărți. Mai ales că între Pitești și Chișinău există, de pe vremea lui Dorin Chirtoacă, un acord de înfrățire. Deocamdată, o înfrățire culturală.

Și îmi aduc aminte de vizita la Chișinău, din 2002, alături de Ion Mînzînă și Nicolae Leonăchescu. Eram plini de geamantane de cărți românești pentru Colegiul „Mircea Eliade” din Chișinău. Dl. Mînzînă mi-a strecuratt 10 euro pentru vameșul moldovean, ca să nu caute la bagaje! Cărțile românești încă erau interzise la vamă!
Dar să revenim la Leo Butnaru… A început să colaboreze cu revista de cultură „Argeș” în 2008, când eram director al revistei. Uneori a publicat și versuri din creația proprie. Dar de mai bine de 13 ani ne-a făcut această onoare. De a ne trimite, la timp, lună de lună, o pagină de revistă cu traduceri din poezia lumii. Din poezia modernistă, avangardistă, futuristă, constructivistă, dadaistă etc. Din poeți foarte cunoscuți publicului românesc sau deloc cunoscuți. Cu prezentări biografice, de istorie și critică literară concentrate și exacte.

Citește și Revista de cultură ARGEŞ împlineşte 55 de ani de la înfiinţare

Antologie alcătuită cu texte apărute în revista „Argeș”

Practic, antologia, alcătuită exclusiv cu texte apărute în revista „Argeș”, este o veritabilă crestomație de poezie modernistă a lumii, din care ai numai de învățat și care îmbogățește cultura română. Pentru că acesta e și rostul unei traduceri: de a face cunoscut ce e mai important în cultura lumii, de a o spori și, uneori, de a o influența pe a noastră (s-a întâmplat, să recunoaștem!).

Pentru revista „Argeș” (care l-a și premiat acum câțiva ani), Leo Butnaru nu a tradus doar noi poezii din lirica rusă și ucraineană, ci și din poezia multor literaturi de pe glob: franceză, spaniolă, italiană, americană, latino-americană, vietnameză, scandinavă, poloneză, lituaniană, cehă, sârbă, slovacă și turcă. În felul acesta, ne facem o imagine exactă despre poezia modernistă a lumii. Și sunt convins că, pe mai departe, Leo Butnaru va traduce și invers, din română în rusă, poeți precum Eminescu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Barbu, Nichita, Sorescu. Să ne gândim bine că nu are cine o face altcineva la un asemenea nivel!

Ca redactor de carte, am fost șocat să constat cât de bine cunoaște Leo Butnaru limba română! Poetul din sine și-a spus cuvântul, ca și criticul literar (care știe să facă o selecție reprezentativă). Lexicul folosit în acest volum este impresionant. „Se sparie gândul”, vorba cronicarului. Nu spun vorbe mari, dar nu am întâlnit la alți traducători o cunoaștere mai profundă a… limbii române!

Citește și Uniunea Scriitorilor îl omagiază pe Mihai Eminescu

Citește și Miron Cordun, singurul poet piteştean premiat de Uniunea Scriitorilor