# Simona Popescu, avocatul din oficiu al criminalului de la Mioveni, dezvăluie ce i-a spus clientul
Simona Popescu, avocatul  care asigura permanența la Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș în fatidica zi de 25 august, când criminalul de la Mioveni, Alin Minciunescu, și-a dus la capăt planul diabolic ticluit încă din 2014, pe fondul unei schizofrenii paranoide, l-a reprezentat, în faza audierilor, pe bărbatul care i-a luat viața unei femei de 68 de ani.

Șocată de nonșalanța criminalului și de perspectivele sumbre ale unei puneri în libertate extrem de rapide, avocata  a renunțat ulterior să-l mai apere pe individul care a șocat o țară  întreagă. Ține însă să tragă un semnal de alarmă legat de superficialitatea cu care instanțele judecă astfel de cazuri și avertizează că, în mai puțin de trei ani, aceluiași individ i se va da ocazia  să ucidă din nou.

„Mie mi-a fost milă de el, vă spun sincer. Prin prisma profesiei, eu am mai apărat oameni bolnavi de schizofrenie. A venit desculț în biroul procurorului… desculț, desculț. La un moment dat, cineva i-a adus o pereche de adidași și încerca să se lege cu cătușele la mâini. Tremura tot…”, spune avocatul Simona Popescu. Sunt primele lucruri care îi vin în minte când vorbește despre Alin Minciunescu, căruia i-a fost avocat din oficiu.
Au șocat-o mai ales mulțumirea de sine pe care bărbatul a afișat-o la audieri și mărturisirile legate  premeditarea sângeroasei scene de la semafor, unde femeia a fost lăsată într-o baltă de sânge.

„E un om deștept, nu e un prost. El știe că nu se va mai face bine”

„Ulterior, am așteptat să văd declarația, să văd cu câtă seninătate poate să vorbească despre un astfel de caz, despre împrejurările în care s-a produs și mi s-a părut foarte afectat de boala de care suferă. Este într-o tulburare vizibilă. Nu era nicidecum așa cum s-a spus, o tulburare remisă, sau vreun semn că boala s-ar fi ameliorat. Nu. Se vedea clar că este sub imperiul acestei boli. Pentru că nu se poate ca un om să spună cu atâta seninătate că, sincer, nu regretă, că se simte ușurat, că abia acum s-a liniștit, fiindcă a finalizat ceea ce a început în 2014. L-am întrebat dacă realizează că, până la urmă, a luat viața unei persoane și că e ceva rău și grav ce a făcut, raportat la semenii săi și mi-a răspuns: «Am început să-mi dau seama…». L-am întrebat dacă i-a spus medicului că are dorința aceasta de a ucide și mi-a răspuns: «Nu puteam să-i spun lucrul ăsta, pentru că e clar că-mi dădea medicamente și mă transforma într-o legumă». A conștientizat chestia asta, iar asta m-a frapat. «Oricum nu m-au tratat niciodată, doamna avocat. Pur și simplu mi-au dat să dorm, să fiu bleg», a mai spus. Asta e reprezentarea pe care o are în cap, că medicii nu l-au tratat. E un om deștept, nu e un prost. El știe că nu se va mai face bine”, mai spune avocata, care s-a hotărât să vorbească despre toate aceste lucruri, chiar cu riscul de a fi sancționată.
„Am și vorbit cu doamna decan și i-am spus că eu voi spune lucrurile acestea chiar dacă știu că sunt secrete, pentru că este ceva foarte grav. Probabil că medicii vor ajunge la concluzia că a fost lipsit de discernământ, cu toate că el spunea cu lux de amănunte cât s-a străduit să facă rost de cuțit, vorbea de firma de la care l-a luat și cât a umblat după un cuțit palmat, cum și-a ales victima, totul  detaliat”, mai spune Simona Popescu.

„A spus că vrea o femeie scundă, ca să fie sigur că nu va riposta”

Problema gravă este, din punctul de vedere al avocatei, că nu există nicio certitudine că Alin Minciunescu va rămâne în spital.
„Chiar dacă vorbim de un spital cu măsuri de siguranță, cum este cel de la Timișoara, credeți-mă că asta nu înseamnă că el va rămâne acolo. Probabil că în trei ani o să iasă. Peste tot ni se răspunde cu nepăsare, ceva de genul: ține de drepturile omului. Ok, dar hai să facem ceva în interior, să semnalăm la partidele politice, care au reprezentanți în Parlament, să facă un proiect de lege, să stabilească o măsură. Pentru că a lua o măsură provizorie, că despre asta vorbim, în niciun caz nu înseamnă că se elimină pericolul. Mâine, poimâine, eu, ca avocat, ies pe stradă, am și eu copil și mi-e teamă. Am vorbit cu el și, deși mi-era milă, și pot să spun că avea momente de lucidiate, de violență verbală, trecea de la o stare la alta, nu pentru că voia el asta, ca să ne înțelegem… Nu, ci pentru că nu i-a fost administrat un tratament corespunzător. Oricum de boala asta nu se scapă niciodată sau, dar cel puțin, dacă ținea tratamentul, nu se ajungea până aici. Și atunci, dacă mâine, poimâine, ne trezim cu el pe stradă, ce credeți că o să se întâmple? Chiar el povestea că în 2014 își dorea să finalizeze planul, dar și-a ales prost femeia. Pentru că el nu vizează decât femei. Pe mine m-a speriat cazul, ca și particularitate: să ataci în plină stradă, să-ți alegi o femeie pe criteriul înălțimii! Fiindcă a spus că vrea o femeie scundă, ca să fie sigur că nu va riposta, ca să fie sigur că-și duce la bun sfârșit ceea ce a început!”, mai spune Simona Popescu.

„Planul acesta diabolic este menit să demonstreze ceva  societății în care trăiește”

Simona Popescu explică de ce este convinsă că gestul ucigaș al bărbatului a fost făcut ca să transmită un mesaj și de ce este foarte probabil să recidiveze.
„A povestit cum a stat toată dimineața, că nu găsea femeia potrivită, că până la urmă cu privirea a văzut-o pe acea doamnă, că a urmărit-o… S-a declanșat culoarea verde la semafor și a sărit asupra ei. Nimeni nu a putut să facă absolut nimic. Declarațiile martorilor sunt extrem de înfricoșătoare și nici măcar nu pot să rostesc ce spuneau ei că au văzut. Pur și simplu a măcelărit-o acolo. Totul a fost premeditat, asta este clar și așa și este încadrarea. În momentul în care a fost intrebat de domnul procuror dacă regretă, eu am cerut în secunda doi expertiză. Și dânsul se gândea din oficiu la chestia asta, dar a vrut să vadă dacă are vreun pic de regret, ori răspunsul lui a fost clar: «sincer, nu». Asta s-a și consemnat. Avea delir în momentul  în care a înjunghiat-o pe femeia aceea.  Lui i se părea tot ce făcea ca fiind normal. El nu are reprezentarea acțiunilor lui. Are în schimb acea inteligență de a procura ceea ce-i trebuie ca să-și ducă la capăt delirul. Deși mie nu mi-a mărturisit nimic, din ceea ce am citit în literatura de specialitate, el vrea să demonstreze ceva. Atitudinea aceasta, planul acesta diabolic este menit să demonstreze societății în care trăiește, ceva. Eu cred că este vorba de ceva profesional, nu sentimental”, mai spune avocata.

„Nu merg mai departe, pentru că îmi este teamă”

Avocata Simona Popescu a renunțat însă să-l mai apere pe Alin Minciunescu.
„În faza ulterioară, am mers în instanță pe dispunerea măsurii preventive, cu concluziile în fața judecătorului de serviciu din acea zi. Ulterior am vorbit cu secretara și i-am comunicat că nu merg mai departe, pentru că îmi este teamă. Și așa m-am expus destul de mult, dar m-am gândit că poate fac un bine acestei societăți în care trăim, să semnalez aceste lucruri, astfel încât să facă cineva, ceva. Mâine, poimâine, ne putem trezi cu el pe stradă. Eu pot fi chiar vizată, pentru că acum mă cunoaște, mă știe, e bolnav. Știu eu ce a interceptat el?!”, spune Simona Popescu.
La acest moment, bărbatul nu mai are un apărător, însă urmează să primească un alt avocat, asta dacă, între timp, nu va fi scos de sub incidența penală.
„Se așteaptă tot un avocat din oficiu, probabil la momentul în care dosarul o să meargă mai departe, dacă se va pune în mișcare acțiunea penală și așa mai departe. Dacă din raportul de expertiză medico-psihiatrică reiese că nu a acționat cu discernământ nu se va întâmpla asta. Și atunci se va merge pe măsură de siguranță, în mod provizoriu, nu se știe cât. E mult spus trei ani… pentru că o să iasă în mai puțin. Data trecută, când a fost vorba de tentativă de omor, n-a existat nici măcar o hotărâre judecătorească prin care să se dispună o măsură de siguranță. A fost pur și simplu la liberul lui arbitru și al familiei. A fost ceva voluntar…”, mai spune Simona Popescu.

„În cazuri ca ăsta, ar trebui să fie internat pe viață”

Avocata atrage atenția că după cei trei ani, maximum, pe care îi va petrece întrtr-un spital cu măsuri de siguranță, bărbatul va ajunge înapoi  în Mioveni și va reprezenta un pericol la fel de mare.
„Repet, nu se tratează o astfel de boală, se ameliorează starea. Cu toate astea, în mai puțin de trei ani, ar putea fi liber. Boala asta are momente, când poți să stai de vorbă cu el și să zici că nu are nimic. Are momente de luciditate, zile de luciditate, chiar și săptămâni, cum a spus și medicul de la Vedea. Pentru boala asta există doar tratamente de liniștire, pentru a transforma persoana într-o legumă, nu de vindecare. Nu dispar momentele de violență, care au ieșiri separate, unii atacă, alții se atacă pe ei înșiși. Și de aceea vă spun ce spunea și procurorul: în cazuri ca ăsta, ar trebui să fie internat pe viață și ținut sub medicație obligatorie (…). Medicii nu și-au dat niciodată silința să vobească despre un astfel de diagnostic și acum o fac în favoarea lor, pentru că vin și spun că este o boală care se poate ameliora. Eu una am citit despre boala asta și nu cred că este o boală care se poate ameliora. Rămâi cu aceleași rezoluții pe care le-ai avut prima dată. Ai avut de la început ideea de a ucide, cu aia rămâi”, spune fosta avocată a criminalului de la Mioveni.

„În 2014, a fost o cercetare evazivă”

Simona Popescu arată cu degetul spre instanța care la momentul 2014, când bărbatul a comis tentativa de omor, nu a dispus măsuara internării lui involuntare într-un spital  cu măsuri de siguranță, astfel încât bărbatul a scăpat cu un „sejur” de numai un an la Spitalul de Psihiatrie Vedea.
„În 2014 a fost o cercetare evazivă și a fost vorba de pasivitatea judecătorului pentru că și atunci judecătorul avea posibilitatea să aplice această măsură. El așa a ajuns acolo, la Vedea, voluntar. Nu s-a aplicat nici măcar Legea sănătății mintale 487, că putea să se aplice. S-a sesizat cineva din cadrul medical? De ce nu s-a aplicat legea 487 deloc? Nu au făcut nimic, absolut nimic. Părerea mea este că vina este a sistemului prost din România și mai ales a sistemului medical din România. Eu consider că, în primul rând, în sistemul medical nu există un control, o lege care să-i tragă crunt la răspundere. Ei nu răspund. Acest malpraxis este o chestie de suprafață. Ei răspund administrativ, atât.  Dar este vorba și despre judecători. Data trecută a fost posibil să nu ajungă nici măcar într-un spital cu măsuri de siguranță, pentru că judecătorii nu aplică legea, nu se sesizează din oficiu. Acum, probabil că trei ani tot o să-l țină acolo, că a fost un caz prea mediatizat. după care ar putea ajunge acasă. Eu una, dacă aș auzi că s-a întors în sânul familiei, în secunda doi aș face cerere în instanță, pentru primirea din nou într-un centru de siguranță. N-aș sta pe gânduri! Și de asta ar trebui să facem un apel la societate și la toți cei care trăiesc în Mioveni, pentru că de acolo e, să sesizeze imediat cum îl văd în libertate. Pentru că e singura soluție, să  știți , să ne ajutăm noi pe noi, si să sesizăm organele competente. Altă soluție nu avem decât să ne ajutăm noi pe noi”, mai spune avocata Simona Popescu.

„Habar n-au să aplice legea și care o fac precum calul”

Simona Popescu este printre puținii avocați din județ care au curajul să arate cu degetul spre pasivitatea unora dintre judecătorii instanțelor din Argeș.
„Gândiți-vă că se vor înmulți astfel de cazuri, că noi nu avem legi ca să trăim în sigurață. O să ajungem să fim împușcați pe stradă sau înjunghiați în gât. Am primit tot felul de mesaje în perioada asta de la oameni din Mioveni: «Ce facem, ce facem?». Nu vedeți că nimeni nu face nimic? Absolut nimic. Asta, pentru că nu avem o lege care să-i tragă la răspundere pe magistrați. Trebuie să trageți un semnal de alarmă pentru că și judecătorii sunt pasivi, au un orgoliu și o mândrie de nu vă puteți imagina. Unde legea nu dispune, nu fac nimic până nu facem noi ceva și asta mă doare foarte tare. Au venit atâția tineri care habar n-au să aplice legea și care o fac precum calul. Și nu mi-e teamă că mi-i pun în cap, fiindcă oricum câștig în instanța superioară, n-au ce să-mi facă. Oricum, din cauza acestor copii care au venit acum, fără pic de experiență, toate dosarele de la fond se duc în instanța superioară. Avem căi de atac. Unii dintre ei sunt obiectivi, dar din păcate sunt mai mulți cei care stau în pasivitate”, încheie avocata Simona Popescu.