Pornind de la o sesizare făcută pe site-ul nostru de către un cititor şi care viza persoana omului de afaceri Dumitru Tudor, acţionar majoritar la S.C. Vidraru S.A, dar şi deţinător al unui pachet important la societatea Electroargeş Curtea de Argeş, am căutat să aflăm dacă spusele sale sunt bazate pe fapte reale şi nu sunt doar vorbe în vânt. Deşi identitatea cetăţeanului în cauză este un simplu IP pe internet, fiind astfel protejat de anonimat, am pornit pe firul datelor conţinute în mesaj, pentru a le verifica temeinicia. Iată ce am aflat.

Numele lui Tudor apare în scandalul Parcului Bordei

Cu privire la scandalul declanşat în cazul Parcului Bordei din Capitală, presa centrală a vehiculat şi numele lui Dumitru Tudor, ca vînzător al unei porţiuni din terenul care a ajuns în final la omul de afaceri Costică Costanda. Nu mai intrăm în detaliile acestei afaceri care a făcut să explodeze presa centrală în primăvara anului 2008. Însă, dintre materialele scrise pe marginea acestui subiect, ne-a reţinut atenţia un articol publicat de „Jurnalul Naţional” în 12 mai 2008, intitulat „Turnătorii Parcului Bordei”. Articolul evocă povestea unui bucureştean, Nicolae Rădulescu-Dobrogea, urmărit de Securitate în perioada ceauşistă, care s-a pomenit că, 30 de ani mai târziu, în activitatea sa de militant în lupta pentru păstrarea şi conservarea spaţiilor verzi se va confrunta cu cel care, în trecut, turna la greu la Securitate: fostul său coleg de la ICECHIM, Dumitru Tudor. După cum remarcă şi cele două autoare ale dezvăluirilor din Jurnalul Naţional, Miruna Pasa Petru şi Monica Andrei Capatos, lumea este un sat mai mare. L-am contactat pe Nicolae Rădulescu-Dobrogea, cel care este, în prezent,  preşedinte al organizaţiei ECO-CIVICA din Bucureşti, o organizaţie neguvernamentală ce militează pentru protecţia mediului. Dacă în trecut, pe vremea când institutul ICECHIM se afla sub tutela Elenei Ceauşescu, Nicolae Rădulescu-Dobrogea şi Dumitru Tudor erau colegi de muncă, cercetători, ultimul fiind şi şef al Gărzilor Patriotice, trei decenii mai târziu s-au reîntâlnit. Aceleaşi personaje, dar decoruri diferite. „La Revoluţie, în calitatea mea de atunci, de membru al FSN, am spart fişetul securistei Cutuhan Viorica de la ICECHIM şi am intrat în posesia procesului verbal de predare-primire reţea informatori. Acolo erau toate codurile turnătorilor şi ale celor urmăriţi.” Pe lista informatorilor apare şi numele lui Dumitru Tudor, având asociat codul “Titi”. Pe aceeaşi listă figurează şi numele fostei sale soţii (cea de-a doua, după spusele domnului Rădulescu-Dobrogea), Mihaela Popescu, având numele de cod “Buzoianu”. “Ulterior, ca cercetător la CNSAS, am pus mâna pe notele informative făcute la adresa mea de către fosta soţie a domnului Tudor, aflând că numele meu de urmărit era “TURISTUL”. Cred că acest nume conspirativ mi-a fost atribuit datorită faptului că la institut eu mă ocupam şi de organizarea excursiilor prin ţară”, a adăugat preşedintele ECO-CIVICA. După ce şi-a descoperit întreaga viaţă arhivată într-un dosar de Securitate, destinul i-a readus faţă în faţă pe cei doi, în Piaţa Obor din Capitală. Rădulescu-Dobrogea l-a întrebat pe Tudor de ce l-a turnat la Securitate, dar răspunsul pe care l-a primit, potrivit spuselor sale, a fost că, fiind şef al gărzilor patriotice, era obligat să facă parte din sistem, însă nu el l-a dat pe mâna Securităţii. “Cred că mai mult fosta sa soţie mi-a făcut rău, nu el. Nu am găsit nici o notă informativă semnată de Tudor la adresa mea, doar cele semnate de fosta soţie. Dar asta nu înseamnă că el nu a fost turnător”, a precizat domnul Rădulescu.
(Adriana Gândilă)