# Deschideţi ochii, când cereţi bani de la bănci! # De la o rată de 150 milioane pe lună, Mihaela Vlad a ajuns să plătească 270 milioane lunar # Notărița, care s-a îmbolnăvit între timp de diabet și hepatita B,  acuză Bancpost Pitești că a schimbat regulile în timpul jocului  # Deși femeia a plătit deja 9 miliarde dintr-un credit total de 15, banca o execută acum pentru încă 19 miliarde. Înglodată în datorii la bancă și la Fisc, bolnavă de diabet și cu hepatita B, notărița Mihaela Vlad din Pitești a ajuns într-o situație fără ieșire. Totul i se trage de la un credit de 16 miliarde  contractat de la Bancpost Pitești și pe care nu l-a mai putut plăti.  În urmă cu patru ani, femeia s-a gândit să-și cumpere o casă în care să-și deschisă sediul biroului notarial, să aibă loc să-și plaseze arhiva din ce în ce mai voluminoasă, altfel spus să nu mai stea cu chirie. Era 2008, se făceau bani frumoși din notariat și nimeni habar n-avea de criza ce va să urmeze. Mihaela Vlad a găsit o casă aproape de centrul Piteștiului, în spatele fostului hotel Euro și s-a înțeles cu proprietarii vârstnici ai imobilului, doi frați, la 450.000 euro. S-a dus imediat la Bancpost Pitești ademenită și de o ofertă specială pentru notari, la care dobânda pentru creditul acordat era de numai 4%. Numai că, de la depunerea documentaţiei şi până la aprobarea dosarului de credit, au trecut trei luni, iar banca nu s-a mai ținut de cuvânt schimbând regulile în timpul jocului, deşi legea civilă spune că o ofertă, odată acceptată, devine obligatorie pentru ofertant. Rata de 150 milioane lei pe lună, calculată la simulare, s-a schimbat într-una de 270 milioane lei lunar. Așa a început un coșmar pe care vă învităm să-l citiți în continuare pentru că este povestit chiar de persoana care îl trăiește.

”Mi-au spus că au produs bancar care favorizează notarii, cu doar 4% dobândă pe an”

# Cum ați ajuns să alegeți Bancpostul, doamna notar?
– Am mers pe la mai multe bănci și mi-am notat în agendă condițiile de creditare, dobânzile, comisioanele. Dintre toate băncile pe care le aveam înscrise în agendă și le vizitasem, oferta Bancpostului suna așa: îmi ofereau 16 miliarde și jumătate de lei, cu 150 de milioane rată pe lună, pe timp de 25 de ani. Mai mult decât atât, ni se promitea că noi, notarii, avem un produs bancar care ne favorizează, cu o dobândă de doar 4% pe an.  Acestea au fost condițiile de creditare, în aprilie 2008, când am făcut la ei și o simulare. Pe vremea aceea aveam și încasări mai bune, nimeni nu a bănuit la acea vreme că va interveni criza economică. Așa că am angajat, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare, tranzacția pe casă – am luat casa pentru biroul notarial, ca să îl mut acolo, să nu mai stau cu chirie. Mi s-a spus că aprobarea pentru credit trebuie să se avizeze în Grecia, la ei, la centru, fiind vorba de o sumă mare. Abia după trei luni de la depunerea documentației și a cererii de creditare mi-a venit aprobarea. Eu făcusem antecontractul cu vânzătorii, le plătisem un avans de 50.000 de euro și am avut noroc, că oamenii mi-au spus că mă așteaptă cu banii până se definitivează dosarul de credit. Oamenii nu numai că m-au așteptat, dar unul dintre ei chiar mi-a dat o parte din avans înapoi, ca să nu mă blochez dacă mai am de achitat pe undeva diverse comisioane. Trei luni de zile, atât am așteptat acceptul din Grecia!!! După 3 luni de zile, când a venit aprobarea, a venit în cu totul alte condiții decât la depunerea documentației și a cererii. Nu mi-au mai dat credit pe 25 de ani, ci doar pe 20. Nu mi-au mai dat cu dobândă de 4%, mi-au dat cu dobândă variabilă. Nu mi-au mai dat 16 miliarde și jumătate, ci numai 15.
# Puteați să vă retrageți în acel moment și să renunțați?
– Da, din momentul ăla eu ar fi trebuit să mă retrag, dar aș fi pierdut avansul. Dacă aș fi putut vreodată să prevăd ce se va întâmpla și aș fi avut suficient curaj, aș fi renunțat și m-aș fi lipsit și de casă. Numai că am luat banii și am intrat în jocul ăsta. În loc de o rată de 150 de milioane pe lună, cât convenisem inițial, mi-au pus una de 200 de milioane, o rată care, după doar 3 luni, s-a făcut 213 milioane. Am plătit timp de trei luni câte 213 milioane și, începând cu septembrie 2008, când au venit primele informații  despre criză, rata a tot crescut câteva luni la rând, în fiecare lună, ajungând până la 270 de milioane.
# Aproape dublă. Și cum ați ajuns la acest blocaj din care nu mai puteți ieși?
– Dacă rata la bancă a tot crescut, iar încasările mele pe notariat au scăzut, am ajuns să nu mai pot plăti impozitul către Fisc. Am încercat să port niște negocieri cu sucursala de aici, din Pitești, apoi și cu reprezentanții centrali ai băncii, de la București, însă m-au purtat cu vorba. Mi-au spus că îmi vor schimba creditul din lei în valută, însă totul a rămas doar corespondență. Când mi-am dat seama că mă pot bloca din cauza datoriei de la Fisc, am încercat să fac o refinanțare prin care să-mi plătesc toate creditele pe care le aveam și să îmi rămână o sumă în plus, cu care să-mi plătesc datoria la Finanțe. Numai că nu am mai putut obține acea refinanțare pentru că trecuseră mai mult de trei luni de la data scadenței datoriei și n-am mai putut s-o fac nici pe-aia. În momentul ăla am intrat în panică.

”Din cauza ratelor mari la bancă, am rămas datoare și la Fisc”

# Ce s-a întâmplat mai departe?
– În 2009 mi s-a pus sechestru pe casă pentru că ajunsesem cu datoria la Fisc, la vreo 4 miliarde și ceva. Încercând să plătesc cu prioritate datoria la Fisc, am început să nu mai plătesc rata la bancă, până când nu am mai putut-o achita deloc. Cei de la Bancpost au făcut presiuni telefonice asupra mea, apoi au încercat să execute silit casa, însă casa nu s-a vândut. Între timp, cu datoria mea de la Fisc s-a întâmplat altceva. Începuseră să se adauge la ea dobânzi accesorii și penalități, astfel că eu, chiar dacă plăteam, datoria mea creștea, în loc să scadă.
# Și nu ați reușit să găsiți nicio soluție salvatoare?
– Am încercat să negociez cu banca, i-am chemat la negocieri pe reprezentanții ei, atunci când a fost ordonanța aia cu scoaterea comisioanelor. Am făcut atunci cu doamna avocat Micutelu o notificare și i-am chemat, dar n-au venit la negocieri. Mi-au trimis o adresă, cum că eu, fiind persoană juridică, nu fac parte dintre subiecții cărora li se adresează prevederile ordonanței. Deci m-au tratat cu sictir. Dar în toamna trecută, tot zbătându-mă să rezolv, am găsit pe cineva care era dispus să mă ajute în următorul fel: să cumpere pentru mine casa de la bancă, bineînțeles că nu la prețul pe care-l plătisem eu, ci mai puțin, apoi să mi-o închirieze, iar eu să-i plătesc lui chirie. Dacă puteam s-o mai răscumpăr vreodată, bine, dacă nu, rămâneam acolo cu chirie. Am făcut adresă la Bancpost prin care le anunțam intenția…, însă nici în ziua de azi  n-am primit răspuns. Vreau să vă spun că nu știu ce n-am făcut.  Le-am făcut adrese, am încercat să mă judec, am fost la OPC, dar ce n-am încercat? Acuma, ca să fac o contestație la executare, mă taxează la valoare.
# Adică?
– Eu am plătit aproximativ 9 miliarde, din 15, cât era creditul inițial, însă Bancpost mă execută acum pentru încă 19 miliarde. Vă dați seama că taxa de timbru e undeva aproape de 2 miliarde. Iar eu, dacă aș avea acum banii ăștia, m-aș duce să-mi mai plătesc din datoria la Fisc. Nenorocirea pentru mine nu mai e că mi se face executare pe casă. Nici că am pierdut atâția bani. Dar nenorocirea mea este că nu mai pot să o mai scot la capăt cu Fiscul. Deci nenorocirea mea nu mai este Bancpostul. Nu mai pot să mai fac nimic, iar datoriile cresc.
# Nu aveți posibilitatea de a intra în insolvență?
– Eu nu pot să intru în insolvență pentru că sunt considerată PFA și nu există insolvență pentru noi (în acest moment, doamnei notar îi dau lacrimile, n.r.). Vă spun că sunt disperată. În acești 4 ani de chin și stres am făcut diabet și hepatită B. Aici m-au adus datoriile.
# Ați încercat, pe tot acest parcurs, înainte de a intra în acest blocaj cu impozitele către Finanțe, să vă adresați bordului de conducere al băncii?
– Am cerut celor de la sucursala din Pitești să-mi dea adresa băncii din Grecia. Voiam să scriu în limba mea, să mă duc să traduc la un traducător, și să scriu  bordului băncii. Dar ăștia de aici nu mi-au permis. Nici nu știam unde să scriu, cum se numește banca de acolo, deci n-aveam date elementare cui să scriu. Și le-am cerut celor de la Pitești să-mi dea datele băncii de-acolo, care are capitalul majoritar și care are decizia. Și mi-a spus o domnișoară tânără „Dar ce credeți dvs, că toți debitorii scriu la bord? Credeți că ei nu au altceva de făcut decât să stea să analizeze cererea dv din România?”

”Și moartă o să am miliarde de plătit…”

# Doamnă notar, vă știam o persoană plină de viață și de energie…
– (Râde cu amărăciune) Asta s-a terminat, a fost demult. Nu sunt de rea credință, nu am înșelat niciodată Finanțele cu ceva și nici nu mi s-a întâmplat până acum să rămân cu datorii vreodată la ei. Am ajuns la un moment dat cu 24 de miliarde datorie la Fisc. Le-am scăzut în vară la 20, deci am reușit să recuperez 4. Acum au încetat prevederile ordonanței ăleia, cu reducerea penalităților. Acum mi-au adunat penalitățile și chiar astăzi am primit de la Fisc o înștiințare că, dacă luna trecută aveam 20 de miliarde datorie, acuma am 26. Mi s-au adunat accesoriile și penalitățile și sunt niște sume… Fiscul nu are nicio vină, ăsta e sistemul, oamenii aplică niște norme legale. Bancpostul e cel care m-a nenorocit pe mine în raporturile cu statul. Dacă eu am dat pe casă, în 2008, 450.000 de euro, acum nu mai valorează nici 150.000. E o datorie care o să mă urmărească toată viața. Și moartă o să am miliarde de plătit, o să aibă moștenitorii mei. În condițiile în care eu nu-mi permit concedii, nu-mi permit nimic, stau așa și muncesc ca un bou… Păi de unde? Oricât aș vrea să achit din datorii nu reușesc, mă afund și mai tare. Astăzi, când mi-a venit de la Fisc, am înlemnit, n-am mai fost în stare să mai fac o situație statistică la niște acte. Nici nu îmi mai procesează capul. Pentru că niște oameni care lucrează în bănci nu vor să mă înțeleagă că nu sunt de rea credință. Cu noi, cu amărâții de debitori, cine mai ține în țara asta? Pentru că eu, la urma urmei, am vrut să fac un sediu de birou notarial, nu altceva. Plăteam impozite, plăteam taxe către stat…

***

Drama Mihaelei Vlad, cu propriile cuvinte: ”M-au distrus ca om şi carieră. Nu pot să îmi mai revin”

”Am încercat să găsesc o posibilitate să dovedesc că ei au fost incorecți. Din nefericire, nu pot să dovedesc. Fiindcă știți cum e la bancă. La bancă te duci, vorbești, îți spune așa, pe gură, te-apuci și faci documentația …Și la final n-a mai fost așa.”

”Pe vremea aceea aveam și încasări mai bune, nimeni nu a bănuit  că va interveni criza economică.  Asta e problema, că mie când îmi spune banca condițiile, nu face niciun contract cu mine pe hârtie, face doar niște simulări. Dându-le lor ratele și nemaiavând încasări, am rămas cu datorie la Fisc. Între timp, la Fisc s-a întâmplat altceva, s-a făcut un bumerang. Că eu când dădeam la Fisc, acumulam penalități și dobânzi accesorii și creditul meu creștea în loc să scadă. Și am ajuns într-o situație incredibilă!!! Eu sunt o victimă a unui sistem nenorocit…”

”Acum, conturile mele sunt blocate și nici clienți nu mai sunt. Deci sunt nenorocită. Adică nu am pățit un necaz din cauza activității mele, că am greșit într-un act sau am făcut ceva ilegal.”

”Nu pot să intru nici în insolvență pentru că sunt considerată PFA și nu există insolvență pentru noi. Am ajuns într-o situație în care interpretările se fac întotdeauna în defavoarea mea.”

”M-au distrus ca om, ca profesionist și carieră. Mi-au distrus familia…Nu pot să îmi mai revin.”

”Niște oameni care lucrează în bănci nu vor să te înțeleagă pe tine, tot om ca și ei, că nu ești de rea credință. La un moment dat aveam niște terenuri cumpărate, pentru că mi-am vândut casa pe care am avut-o în Calea Bascovului și am cumpărat niște terenuri în plantația de la Smeura. Și mi-am zis că le dezmembrez și le vând. Dar, între timp, a venit criza. Terenurile alea le-am dus la Fisc în garanție. Nici ei n-au putut să le vândă. Am un apartament care e în garanție, tot pentru o completare, pentru că au fost comisioane, taxe de plătit etc. și am mai luat un credit de la Leumi. Și am abandonat apartamentul meu la Leumi. Tot pentru nenorocita asta de bancă. N-am putut să cred că voi ajunge aici… Acum mă văd nevoită să accept tot ce fac ei, fiindcă eu nu mai pot să fac nimic. Asta e o mare nedreptate ce se întâmplă cu legea în statul român, întotdeauna să ții cu banca. Și asta doar pentru că banca vine cu capital din afară și întotdeauna sunt presiuni politice. Dar cu noi, cu amărâții de debitori, cine mai ține în țara asta? Pentru că eu, la urma urmei, n-am vrut să fac decât un sediu de birou notarial pentru care plăteam impozite, plăteam taxe, nu mă distram…”

***

Punctul oficial de vedere al Centralei Bancpost: ”Banca poate trece la executarea silită a garanţiilor”

Am solicitat și centralei Bancpost un punct de vedere despre situația în care a ajuns notarul public Mihaela Vlad.  „Bancpost oferă clienților care întâmpină dificultăți la plata ratelor de credit soluții de restructurare care constau în reducerea ratei de dobândă pe o anumită perioadă și prelungirea perioadei de rambursare în scopul diminuării ratei lunare de plată. Implementarea unei astfel de soluții se realizează în baza unui Act Adițional la Contractul de Credit, semnat de ambele părți, care reglementează condițiile de rambursare a datoriei. În cazul în care, ulterior implementării noilor condiții de plată, creditul înregistrează restanțe, banca poate trece la executarea silită a garanțiilor în condițiile prevăzute de lege. Chiar și în acest caz, Bancpost este flexibilă în identificarea unei soluții, luând în considerare și vânzarea pe cale amiabilă a garanției pentru acoperirea integrală sau parțială a creanței. Le recomandăm clienților aflați în această situație să contacteze reprezentanții băncii pentru o analiză personalizată și identificarea unor variante de rambursare a datoriei. Pot exista și situații în care clienții înregistrează întârzieri la plata către instituțiile statului și acesta declanșează operațiunile de executare silită. Astfel, Statul Român are prioritate în fața băncilor în recuperarea sumelor datorate. În acest caz, băncile se înscriu la masa credală rezultată, urmând să-și recupereze sumele datorate conform legislației.”, ne-a declarat Robert Zănescu, director Comunicare Corporativă în cadrul Bancpost – sediul central.
Deși noi am cerut un punct de vedere despre un caz concret, cu numele și prenumele clientului, centrala Bancpost ne-a lăsat impresia că se eschivează. Să înțelegem că toate demersurile făcute până acum de către notărița disperată, și ne referim la cereri peste cereri rămase fără niciun răspuns, nu au meritat nicio atenție din partea conducerii Bancpost? E destul de limpede că, dincolo de imaginea afișată, în spate se ascunde o condamnabilă indiferență față de un client aflat în dificultate.
Material realizat de Adriana Gândilă