Meşterii populari Elena şi Gheorghe Mateescu, cunoscuţi artizani de troiţe şi icoane pe sticlă, au făcut o escală, în periplul lor perpetuu prin ţară, şi la Piteşti. Expoziţia de troiţe şi cruci, realizate de meşterul Gheorghe Mateescu, s-a intitulat “Desaga liturgică la poale de Carpaţi”, asta şi pentru că evenimentul s-a petrecut în plină perioadă a Sărbătorilor Pascale. Peste 25 de cruci şi troiţe, în marea lor majoritate copii miniaturale ale căror originale se regăsesc în mărime naturală pe Valea Topologului şi Valea Argeşului, au fost expuse la sfârşitul săptămânii trecute în holul Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”. În cadrul aceleiaşi expoziţii, sunt expuse şi lucrări ale doamnei Elena, soţia meşterului Gheorghe Mateescu, dânsa ocupându-se de pictură iconografică pe sticlă. „Treaba asta cu troiţele şi cu crucile nu este prea bine cunoscută în zona Munteniei. Intenţionăm să abordăm troiţe ale eroilor, Crucea Jurământului, de la Câmpulung, care este unicat în România, cruci de hotar, cruci de jurământ, Crucea Tânărului Căsătorit, Crucea Judecăţii. O sursă de inspiraţie extraordinară pentru noi sunt ţintirimele bisericilor, unde se găsesc morminte foarte vechi, datând chiar şi din secolul XVIII.”, a spus Gheorghe Mateescu.
Meşterul Gheorghe Mateescu povesteşte cu mândrie despre procedeele şi tehnicile de antichizare a lemnului pe care le foloseşte la prelucrarea sculpturilor sale, pentru a le conferi o aparenţă de patină a timpului. Secretul lui stă în mixturile pe care le foloseşte în acest scop. Când enumeră ingredientele, parcă ar fi vorba de vreo reţetă vrăjitorească: fiertură de coajă de nucă verde, coajă de anin, seu de oaie, untură de urs. E o plăcere să îl asculţi pe meşterul din Curtea de Argeş povestind. Ne mărturiseşte că pentru a face ceea ce face el, e nevoie de fel de fel de cunoştinţe, de sociologie, filosofie, simbologie: „Pentru asta trebuie să cunoşti simbolurile, să ştii ce înseamnă, spre exemplu, rozeta solară, că ea înseamnă viaţa. Dacă razele sunt pe dreapta înseamnă că soarele apune, dacă sunt pe stânga e semn că soarele răsare.”
Gheorghe Mateescu povesteşte cum, în perioada ceauşistă, a deţinut unele funcţii politice: „Am fost secretar cu organizatoricul la Câmpulung Muscel, o perioadă, dar mai întâi am fost şeful propagandei la Argeş. Eu n-am cerut niciodată să fac parte din Partidul Comunist. Pe mine m-au luat în halatul de maistru, m-au dus la partid şi a doua zi m-au trimis la şcoala de partid. Eu nu zic că mi-a prins rău, dar nici foarte bine. Dar am făcut o şcoală foarte bună. Să ştiţi, când auziţi de Academia Ştefan Gheorghiu, că a fost o şcoală foarte bună. Am făcut studii postuniversitare, şi nu orice fel de studii. Am făcut sociologia comportamentului deviant, am făcut parte dintre cei 30 de studenţi pe care Ceauşescu i-a selecţionat să studieze comportamentul rasei galbene, despre care se spunea că va conduce omenirea. Trebuia să cunosc omul după expresivitatea feţei, după tonalitatea vocii, după gesticulaţie, după cum merge, după cum te abordează într-o discuţie. La Academia Ştefan Gheorghiu am făcut vreo 55 de materii. Am făcut 5 ani acolo. Am avut profesori de la Cambridge, de la Oxford. Am avut ocazii rare în viaţa mea. Să stau de vorbă cu Boris Elţîn, la un congres, prin 72, pare-mi-se. Şi cu Evgheni Tiajelnikov, care era primul secretar al Komsomolului şi fusese ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti”. La cei 67 de ani ai săi, a trecut prin multe, a văzut multe. „Eu nu zic că am fost un super deştept sau că am fost un norocos. Am fost un conştiincios. Se spune că cele mai bune preocupări e bine să le ai în a doua parte a vieţii, pentru că atunci şi moartea se ţine la distanţă. Zice că pe ăla îl las, că mai are treabă de făcut.”, spune cu umor făurarul de troiţe. (Adriana Gândilă)